BiLlY3 StArS CoLoUrS`s diary

Hmmmmmm deci aici imi scriu yo jurnalu?bunnn acuma nu dar promit sa va tin la curent cu viata mea

buaha eu am sa ii zic prima welcome....daca nu ii zic de aici welcome
OFTICATI'VA =))))))


PS: am luat-o razna complet...prima zi de scoala dupa o mini vacanta mi-a afectat creierul

bufff ce pot sa zic,deobicei in jurnalu meu scriu poeziile,chestii deastea,nu prea sunt obisnuita sa scriu ce am facut toata ziua pe o foaie,mi se pare ciudat,dar va las o poezie de a mea si sper sa va placa:

Cum poate o distanta atat de mare sa separe
Doua inimi din intamplare
Una plange si suspina
Alta rade si e senina
Chiar daca totul pare imposibil
Ceea ce simt pentru tine e un lucru incredibil
Sau cel putin asa credeam
Cand am vazut ca se inmulteau
Acum ceea ce simt nu e nimic
Caci inca 10000 de fete simt acelasi lucru intensiv
Pentru mine erai o stea
Ce straluceai in noaptea grea
Erai un inger pe pamant
Ce ma ajutase enorm de mult
Mi-ai dat aripi,am crescut usor
Dar in acelasi timp simteam cum ma omori
Imi furai orice gand din minte
Iti puneai poza ta in mine
Cand te vedeam simteam cum cad in gol
1000 de lacrimi amare ma acopera usor
Simt cu tot ce sunt e multumita tie
Si daca ma fac mica nimeni nu stie
Inchid ochii fara sai deschid
Dar tu zambesti si imi spui
Ca maine e o noua zi
Si voi putea rezambi
Dar daca tu nu esti viata mea nu are sens
Lumina,culoare,inteles
Mi-ai furat motivul pentru care traiam
Acum esti un drog si greu pot sa te am
Singurul lucru ca ma doboara
E ca inima mea pentru tine nu va fi o comoara
Lumea ta pentru mine nu e usoara
Dar azi m-am trezit la realitat
Am inteles ca fara tine sa traiesc in se poate

ce pos sa zic e una din cele mai importante creatii de ale mele

e foarte frumoasa poezia
chiar ai talent
mai astept si alte poezii dear

MY LIFE:
16 si cred ca nicioadata nu as fi fost in stare sa zic ca am putut sa trec prin tot ce numi doream,familia mea a fost saraca,pana la 5 ani am fost singura la parinti,la 5 ani mama a adus un copil care daca cineva nu-l adopta ar fi ajuns inca un vagabond cersetor pe strazi,il chema Costi,era inchi la culoare si nu putam sa inteleg de ce tocmai el a ajuns la mine in casa,la inceput nu am vrut sa-l accept pana cand mama mi-a zis ca si el e la fel ca mine si ca nu are nimic - dar avea ceva ce yo nu aveam,o boala mentala care ii provoca crize mentale,cerea lustra sau geamul,plangea pana lesina,nimeni nu a stiut ca e bolnav pana in seara in care lesinase in bratele lui mama,cand am fost la spital am stat cu el si am dormit pe scaun chiar daca nu era fratele meu,9 luni dupa costi plecase.Timp de cateva luni devenisem ar singura la parinti pana cand a ajuns Radu,un copil de 7 luni blond cu ochii albastri care la parasit o mama yonky si un tata criminal,a stat la noi 6 ani,nu pot sa uit cat de mult am putut sa-l iubesc,si cat inca il mai iubesc,cum radu era adoptat primaria ne dadea bani,mancare si haine si asa puteam sa traim pentru ca tata nu mai muncea,in fiecare seara il adormeam pe radu spunandui o poveste,ma duceam la serbarile lui si cantam amandoi cand ii faceam baie cu mama,ne manjeam amandoi de iaurt si ne desenam pe fata cu carioci,de ziua mea primisem un catel,il chema pufulet,ieseam amandoi si-l plimbam,ii faceam rochite si radu il certa daca rupea ceva prin casa,cand radu avea 2 ani mama a ramas gravida,tin minte ca radu ii punea urechea pe burta si cand mihnea se misca sarea de bucurie crezand ca fratiorul lui il saluta.Cand Mihnea se nascuse radu avea mare grija de el,cand plangea se ducea langa patut si cu jucariile lui il distragea,radea si se simtea fericit ca l-a facut sa taca,cand ieseam toti afara radu avea grija ca nimeni sa puna mana pe carut.
Cand mihnea a mers prima data radu a tipat de s-a auzit in tot blocu si mama iesise de la dus si tata venise ca un nebun sa vda ce se intampla si radu fericit:Mihnea a venit la mine.Tata a trebuit sa plece in spania caci daca nu pleca ramaneam in strada,nimeni nu a plans atat de mult cat Radu....
Un an dupa mama a trebuit sa plece la tata,radu in acel an trebuia sa plece caci bunica mea a zis ca 3 copii e greu de crescut.Saracu a crezut ca pleaca in tabara,nu am fost capabila sa-l ajut sa-si faca ghiozdanelu in care baga numai jucarii crezand ca se va intoarce, yo aveam un urs de plus care il iubeam enorm,in ziua in care a plecat am avut forta sal imbratisez si sai dau acel urs,si acum am in minte acea privire nevinovata si acel zambet care era sigur ca se va intoarce,il dadusem in mana,zambea a zis ca va avea mare grija de el si ca va merge cu el peste tot,in prima noapte patul in care inainte dormea era nefacut,ma asezam langa si ma uitam la pijama care o uitase,nu am putut sa dorm,in primele luni totul imi iesea pe dos,nu puteam sa ma concentrez in nimic,noaptea nu puteam sa dorm,acel copil imi furase inima si o losese cu el,nu puteam sa accept ca plecase,ca nu mai era cu mine si ca nu mai puteam sa-l sterg la gura cand se murdarea de mancare si ca nu mai era el acolo sa-mi deseneze pe caietul meu de teme.................