Sex Pistols

In ultima vreme am ascultat foarte mult punk.
Ma calmeaza intr-un mod destul de ciudat.

Sex Pistols a fost o trupă punk care a luat naştere la Londra în 1975.

Formaţia s-a numit iniţial "The Strand", apoi "The Swankers" şi după ce Malcom McLaren (co-proprietarul magazinului de anti-modă SEX din cartierul londonez Chelsea) le-a devenit manager, "The Sex Pistols".

Primul lor contract cu o casă de discuri a fost cu EMI. Dar scandalurile (de ex. în cadrul unui program la BBC, transmis în direct, Johnny Rotten a înjurat de mai multe ori) i-a pus într-o situaţie tensionată faţă de EMI. Cînd la aeroportul Heathrow în drum spre Amsterdam, unde urmau să aibă nişte concerte, formaţia a creat un scandal scuipându-se unii pe alţii şi înjurând angajaţii aeroportului, EMI le-a desfăcut contractul două zile mai târziu.

Al doilea contract a fost cu A&M Records (contract desfăcut după şase zile deoarece Sid Vicious a vomitat pe biroul directorului la o petrecere ţinută în incinta casei de discuri).

Ultimul contract a fost cu Virgin Records.


Concertele la clubul "Paradiso" din Amsterdam au fost ultimele cu Matlock, care a părăsit trupa în februarie 1977. Potrivit zvonurilor a fost dat afară că îi plăceau The Beatles". Jones a spus că a fost dat afară pentru că îşi spăla picioarele prea des, dar Matlock însuşi spune că a plecat din cauza conflictelor cu Johnny Rotten.


Anarchy in the UK

Primul lor single l-au scos pe 26 noiembrie 1976. Pe topul oficial britanic a ajuns pe locul 38.

Când Matlock a fost înlocuit cu Sid Vicious (Simon John Ritchie), fost toboşar al formaţiilor Siouxsie & the Banshees şi The Flowers of Romance, formaţia era deja mai cunoscută datorită scandalurilor decât datorită muzicii lor.

Sid Vicious a debutat în formaţie la un concert pe data de 3 aprilie 1977.

[modifică] God Save the Queen

Al doilea single, "God Save the Queen", a ieşit pe 27 mai 1977. Cântecul a fost interzis de BBC.

Single-ul a ajuns pe locul 1 în revista NME, şi pe locul doi în topul oficial britanic.E bun sexul! eu fac sex

[modifică] Never Mind the Bollocks

Never Mind the Bollocks a ieşit pe data de 28 octombrie 1977. A fost bineînţeles scandal din cauza numelui.


Ultimul concert al formaţiei în Marea Britanie a avut loc la clubul Ivanhoe's din Huddersfield, la 25 decembrie 1977, unde au cântat un matineu şi un concert seara, ambele în beneficiul pompierilor care se aflau în grevă.

[modifică] Turneul în SUA

În ianuarie 1978 Sex Pistols au început un turneu în SUA, în special în statele din sud.

Pe 17 ianuarie 1978 Rotten a anunţat că a părăsit Sex Pistols.

Sex Pistols au continuat pentru scurt timp cu Cook, Jones şi Vicious.


Daca vreti melodii, am discografia completa

si mie ami place punk-ul

-______________________________-''''

anyways.
nu stiu prea multe asa despre ei.. i-am vazut odata pe VH1....
oi asculta intr-o zi mai multe melodii.

Şi cam ce punk ÂŢI place?

Pai:
-Sum 41
-E.M.I.l
-New Found glory

Si Green Day(my favorite)

Omg,ador melodia no feelings

Origine Londra
Ani de activitate 1975-1978
Case de discuri EMI, Virgin, Warner Bros.
Interpretare cu Public Image Ltd.
The Professionals
Malcolm McLaren
The Rich Kids
Neurotic Outsiders
Vicious White Kids
Sham Pistols
The Ex Pistols
Siouxsie and the Banshees
The Flowers of Romance
Website http://www.sexpistolsofficial.com
Foşti membri
John Lydon (alias Johnny Rotten) – vocalist principal (1975–1978, 1996, 2002, 2003, 2007)
Steve Jones – chitară, vocalist (1975–1978, 1996, 2002, 2003, 2007)
Paul Cook – tobe (1975–1978, 1996, 2002, 2003, 2007)
Glen Matlock – bas (1975–1977, 1996, 2002, 2003, 2007)
Sid Vicious – bas (1977–1978)
R.I.P Sid,desi a murit cu multa vreme in urma.


About Sid:


Sid Vicious, 1977

Simon John Ritchie-Beverly (n. 10 mai 1957 – d. 2 februarie 1979), cunoscut ca Sid Vicious, a fost un cântăreţ britanic de punk rock, basistul trupei Sex Pistols (înlocuindu-l pe Glen Matlock).

Copilăria

Ritchie s-a născut la Londra. Părinţii săi erau John şi Anne Ritchie. Tatăl său i-a părăsit la scurt timp după naşterea lui. Tânăr fiind, s-a mutat împreună cu mama sa în insula Ibiza, unde ea a ales să-şi câştige existenţa din vânzarea de droguri.Mai târziu cei doi s-au întors în Anglia, unde Anne s-a căsătorit cu Christopher Beverly în 1965, înainte de a-şi ridica o casă în Kent, Anglia.

Tatăl său vitreg a decedat şase luni mai târziu, şi, până în 1968, Ritchie şi mama sa locuiau într-un apartament închiriat în Tunbridge Wells unde el a urmat şcoala Sandown Court. În 1971 cei doi s-au mutat în Hackney, în East London.

Până în 1974 consuma frecvent droguri pe cale intravenoasă, în special amfetamine împreună cu "Joe Baccs" şi mama sa. Până în 1975, se autopedepsea şi dezvoltă tendinţe antisociale; se spune că a asaltat un pensionar în această perioadă.

Potrivit fotografului trupei, Dennis Morris, Ritchie era de fapt în adâncul său o persoană timidă. În ciuda declaraţiei lui Morris, Vicious l-a atacat pe jurnalistul revistei NME, Nick Kent cu un lanţ de motocicletă cu ajutorul lui Jah Wobble. L-a ameninţat de asemenea si pe DJ-ul BBC Bob Harris în timpul unei seri petrecute la The Speaksey (club londonez în care se adunau majoritatea celebrităţilor rock britanice din timpul acela). Altercaţia dintre cei doi s-a terminat cu promisiunea lui Harris de a-l da în judecată. În ciuda numeroaselor certuri în care se implica, Vicious era un luptător slab, fiind bătut de câteva ori de Paul Weller, David Coverdale si de chitaristul trupei Thin Lizzy, Brian Robertson care l-a lovit cu un sabot în interiorul unei nave.

Ritchie a primit porecla Sid de la John Lydon, Sid fiind hamsterul lui Lydon. După ce a fost muşcat de animal, Simon a spus “Sid is really vicious!” (Sid este foarte răutăcios!). La aceea vreme, Ritchie locuia ilegal împreună cu Lydon, John Wardle şi John.

Potrivit lui John Lydon, cei doi cântau la tamburină pe stradă. Preluau melodiile lui Alice Cooper şi oamenii le dădeau bani pentru a-i face să tacă din gură.
[modifică] Cariera Muzicală
[modifică] The Flowers of Romance şi The Banshees

Vicious şi-a început cariera muzicală în 1976 ca membru al formaţiei The Flowers of Romance împreună cu Keith Levene, co-fondator al trupei The Clash (care mai târziu l-a ajutat pe John Lydon să înfiinţeze proiectul Public Image Limited), Palmolive şi Viv Albertine, care va înfiinţa formaţia The Slits. A cântat şi împreună cu Siouxsie & the Banshees la tobe la celebra lor apariţie publică din cadrul festivalului punk 100 Club Punk Festival de pe starda Oxford din Londra. Potrivit documentarului Final Damnation, Sid, împreună cu Dave Vivian, au fost luaţi în considerare pentru a îndeplini funcţia de solist a trupei The Damned dar nu au venit la audiţii.
[modifică] Sex Pistols

Înainte de a se alătura trupei, Sid a fost asociat cu contingentul Bromley, avangarda modei ce a urmat celor de la Sex Pistol. După spusele multor publicaţii (printre care autobiografia lui Lydon şi England’s Dreaming a lui John Savage) şi filme (The Filth and the Fury) Ritchie a fost rugat să se alăture grupului după plecarea lui Glen Matlock din februarie 1977 datorită faptului că Sid era prezent la fiecare concert a trupei. Managerul Malcolm McLaren a afirmat "Dacă Rotten este vocea punkului , atunci Vicious este atitudinea". Alan Jones l-a descris pe Sid ca simbolizând iconic punkul. Pe imaginea lui Sid se bazează punkul. Unghiile lui erau tot timpul neglijent date cu ojă mov. Ritchie a avut primul angajament cu formaţia pe 3 aprilie 1997, la Screen on the Green din Londra. Debutul său a fost filmat de Don Letts şi apare în filmul Punk Rock Movie. În noiembrie 1977, Ritchie a întâlnit-o pe americanca Nancy Spungen şi cei doi au început imediat o relaţie (Spungen venise la Londra pentru a se întâlni cu Jerry Nolan de la The Heartbreakers). Era dependentă de heroină şi Ritchie, care îşi avea deja imaginea de „live fast, die young ”– „trăieşte repede, mori tânăr”, i-a împrumutat dependenţa. Deşi se iubeau, relaţia lor violentă şi tumultoasă a avut un efect dezastruos asupra formaţiei. În timpul turului lor prin Statele Unite din 1978 atât formaţia cât şi Vicious erau vizibil deterioraţi. Formaţia s-a despărţit la San Francisco pe 14 ianuarie 1978 după concertul de la Winterland Ballroom. Ritchie, împreună cu Spungen ce acţiona ca şi managerul lui, şi-a început cariera solo în timpul căreia a cântat cu numeroşi muzicieni precum Mick Jones de la The Clash, basistul Glen Matlock, Rat Scabies de la The Damned şi Arthur Kane de la New York Dolls, Jerry Nolan şi Johnny Thunders.
[modifică] Competenţă Muzicală

Sid nu a fost niciodată recunoscut ca un basist competent. În timpul unui interviu pentru Guitar Hero III, când chitaristul de la Sex Pistols Steve Jones a fost întrebat de ce el a fost cel ce a înregistrat părţile pentru bass pentru albumul Never Mind The Bollocks, Jones a răspuns “Sid era în spital, bolnav de hepatită şi nu putea cânta, nu că ar fi putut să cânte oricum ”. În anumite momente, în timpul spectacolelor, membrii formaţiei deconectau basul lui Sid deoarece cânta foarte prost. Vicious l-a rugat pe Lemmy, basistul de la Motörhead să-l înveţe să cânte la bas, spunându-i simplu „Nu pot cânta la bas” , la care Lemmy i-a răspuns „Ştiu”. Într-un alt interviu, Lemmy a afirmat „Mda. Totul mergea bine. Şi totuşi tot nu putea să cânte la bas nici când a murit.” Sid a primit lecţii şi de la Glen Matlock. În lumina acestor poveşti şi comentarii, este foarte rar admis faptul că totuşi cântatul lui Sid devenise acceptabil încă de la începuturi. În cele câteva luni de când era la Sex Pistols, înainte să o cunoască pe Nancy, Sid se dedicase muncii şi studiului şi făcea tot posibilul să cânte cât mai bine. În timpul primei lui prestaţii, la Screen on the Green (cu aproximativ două luni după ce se alăturase trupei), acesta putea cu uşurinţă menţine o melodie . Progresul lui însă a fost oprit iremediabil de relaţia lui cu Spungen. Nancy a scos la suprafaţă tot ce era mai rău la el şi l-a iniţiat pe căile autodistrugerii. Prestaţia lui din timpul ultimului concert a fost îngrozitoare, degetele lui mişcându-se lent şi neîndemânatic datorită intoxicaţiei şi lipsei de interes.
[modifică] Moartea lui Spungen

Între timp, Ritchie şi iubita lui, Nancy Spungen deveniseră prinşi în propria lor lume a dependenţei de narcotice şi a autodistrugerii. Interviuri arată cuplul încercând să răspundă la întrebări din pat: Spungen de abia este coerentă, pe când Ritchie îşi pierde cunoştinţa de numeroase ori. Vicious a fost şi foarte aproape de moarte datorită unei supradoze de heroină şi a fost internat în spital o bună bucată de timp.

În dimineaţa zilei de 12 Octombrie 1978 s-a trezit din inconştienţa cauzată de droguri pentru a o găsi pe Nancy moartă pe podeaua băii din camera lor (camera 100) din hotelul Chelsea din New York. Spungen fusese înjunghiată în abdomen şi a murit datorită hemoragiei. Sid a fost arestat pe 22 noiembrie 1978 şi acuzat de uciderea lui Nancy deşi el a afrimat că nu-şi mai aducea aminte ce se întâmplase. Există numeroase teorii conform cărora Spungen a fost omorâtă de altcineva, de obicei unul dintre cei doi traficanţi ce le-au vizitat apartamentul în seara aceea sau că cei doi au fost jefuiţi deoarece anumite obiecte (inclusiv o sumă substanţială de bani) au dispărut din camera de hotel. În cartea sa., Pretty Vacant: A History of Punk, Phil Strongman afirmă că ucigaşul lui Spungen este actorul şi comicul Rockets Redglare. Redglare livrase 40 de capsule de hidromorfon cuplului în noaptea în care Nancy a fost omorâtă.

Alt fapt neobişnuit, conform raportului poliţiei, a fost faptul că Neon Leon avea haina de piele a lui Sid şi două discuri de aur în camera sa. Acesta a spus că Sid i le dăduse lui pentru a avea grijă de ele, în noaptea de 11 octombrie 1978. Cauţiunea de 50.000 de dolari a fost plătită de mama lui Sid. Planul era ca Sid să facă un nou album împreună cu colegii de la Sex Pistols: Steve Jones şi Paul Cook pentru a obţine fonduri pentru apărarea sa. Acesta urma să fie o colecţie de clasice incluzând (potrivit lui McLaren) „White Christmas” şi „Mack the Knife”.

Pe 22 octombrie, 10 zile mai târziu de la moartea lui Nancy, Sid a încercat să se sinucidă tăindu-şi braţul. A fost dus la spitalul Bellevue unde a rămas internat o vreme. După ce a ieşit din spital a fost acuzat de atac pentru că a spart o halbă de bere în faţa fratelui lui Patti Smith, Todd Smith. A fost arestat pe 9 decembrie 1978 şi trimis la închisoarea Riker's Island pentru 55 de zile. A fost eliberat pe cauţiune pe 1 februarie 1979.
[modifică] Moartea

Pe 2 februarie 1979, o mică adunare a fost ţinută pentru a celebra libertatea lui în casa noii sale iubite Michelle Robinson, cu care se mutase împreună de când ieşise de la spital Ritchie era curat, dependenţa lui de droguri atenuându-se cât stătuse la închisoare. Totuşi la dineul din seara aceea reuşise să obţină nişte heroină şi iar a făcut o supradoză. Robinson a fost cea care l-a trezit. Mult mai târziu în seara aceea, cuplul a adormit. Vicious a fost găsit mort a doua zi. Legistul Michael Baden a explicat că atunci când o persoană face supradoză de heroină şi adoarme, inima ei se opreşte în timpul etapelor REM. Sid Vicious a murit pe la ora 10, după numeroase etape REM din timpul nopţii. Criminaliştii au descoperit că heroina era 80 la sută pură şi, datorită faptului că nu mai consumase de mult timp, rezistenţa lui era foarte scăzută. În seria televizată HBO Autopsy: Post Mortem, Dr. Baden pretinde că plămânii lui Vicious erau umpluţi cu apă şi lichid, lucru normal pentru cineva ce a murit de supradoză de heroină. Sid s-a înecat în propriile lui lichide. În 2006 seria canadiană de televiziune The Final 24 a realizat un segment despre viaţa lui Vicious. Emisiunea a emis o ipoteză şocantă. Michelle Robinson a pretins că mama lui Sid a intrat în camera sa şi i-a injectat fiului său o cantitate mortală de heroină în timp ce acesta dormea. Se spune că aceasta a mărturisit înainte de moartea ei din 1996 că i-a injectat fiului ei o doză mortală pentru că îi era teamă că acesta va ajunge la închisoare pentru moartea lui Nancy Spungen.

Filmul din 1986 a lui Alex Cox, „Sid and Nancy”, înfăţişează cariera lui Vicious şi relaţia lui cu Nancy. Gary Oldman îl joacă pe Sid. Jhonny Rotten afirmă în autobiografia lui că urăşte filmul.
Foarte trist.
Dar eu tot le iubesc muzica.

Some pictures:


Sid and Nancy:

Am un amic care seamana cu Sid Vicious.


AAAAANYWHO

God save the queen is genius.

Du-te la poze

Si Anarchy in the UK rules.
Motley Crue au facut cover dupa ea :b-):