O viaţă dăruită de sunet!

Heyooo... Okay! Pai, am mai scris un one- shot. Nu cred ca mi'a iesit cine stie ce so... O sa va explic ideea acestuia: Este vorba de o padure distrusa, a carei existente nu se stie cand sa format, fara viata si etc, dar in final...apare cineva...misterios si anonim care doar cu cateva simple sunete la o vioara reuseste sa aprinda viata padurii. Ideea este ca „ muzica e viata mea” [ cine o sa citeasca one-shot'ul o sa prinda ideea ]

Lectura placuta!
O viaţă dăruită de sunet! [ One Shot ]

Foşnetul palid a frunzelor vestejite căzu usor amortit pe pământul inghetat.
Imaginea era „amortită ” in timpul „prezent ”.
Intreagul „ trecut ” era pătat de „ pustietate oarbă”.
Cu siguranţă vă intrebaţi care este subiectul „destinat ” acestui „capitol”.
Era demult... demult... intr-un trecut foarte indepărtat. Cât „de demult”? Nu stiu cu exactitate! Insă, cândva...exista-se... Ce anume? Acel... acel lucru!
Nu există inceputul acestei „ fiinţe ”. Nu există contopirea a doua naturi ce să se unească formând un intreg. Există doar... „cuprinsul ”.

Era un loc indepartat, găsit in pustietate deplina, la „ capăt de lume ” unde mai nimeni nu „bântuia ” acele drumuri bătrâne.
Cu corpurile ridate si uscate, ruginite de culoarea tinereţii si goi, ca un nou născut, zăceau intr-un intuneric deplin obiectele decorative Pădurii.
„ Pădurii? ”
Ei bine, da... totul era destinat „ Pădurii ”.
„O pădure ca toate celelalte ” e tot ce se poate spune doar auzind numele său, insă in realitate...aceasta avea un lucru mai „special ”.
Construirea acesteia era cu adevărat săracă. Cât şi la locuitori atât pot spune si despre imaginea ce o arăta.
Copacii, obiecte decorative ale acesteia, erau inzestrati cu nimic altceva decât adierea aspră a vântului. Rădăcinile acestora erau secate, fără urmă de viaţă de când a fost descoperită.
Intunericul domina aerul, pãsãrile fiind „ moarte” peisajului.
Frunzele putrezite zăceau pe pământul ceruit de mizeria naturii. Acesta era rece... mai ca gheata de la polul nord.
Cerul...ei bine, nu exista cer. Era un loc decupat pe o pagină imaginară.
Lumina era ca si „ lumea de dincolo” ce poate fi văzută numai de după Apoi.
Părea aşa trist. Aşa secat de orice vieţuitoare, părea a fi un om a cărui soartă fu transformată intr-un loc fără urmă.

Poveste fu transmisă in zeci de generaţii, din neam in neam, toti rămânând cu această idee - Locul acela este interzis vieţii. Nu există remediu pentru a face măcar o buruiană să crească. Va rămâne mereu doar un „ cuprins ”-

Insă intr-o zi „ Pădurea ” căpătă si ultima parte a „ capitolului ”. Tragic vă gândiţi? Distrus in spaţiu? Şters de pe faţa pământului?
Greşit!
Să vă continui povestea acestui alt „ capitol ”.
Era o zi ca toate celelalte, desigur. Aspectul „ Pădurii” era mereu acelaşi până când... Boom!
„ Diingg dongggg ” Sunetele melancolice a unui instrument muzical păşii in aerul dominant a „ Pădurii ”.
Corzile unei vioare se auziră uşor atinse de arcuşul fin a acesteia transformând orice notă intr-un sunet fraged.
Un cerc albicios ieşi intr-un colţ a aerului. Acesta, incepu sa se mareasca lumina devenind tot mai puternică, sunetul vioarei imputernicindu-se si răsunând din ce in ce mai tare si clar până când totul se albii pentru doua secunde, iar imediat după disparitia luminii puternice... „ Pădurea ” primi-se acel „ special ”.
Era vie!
Podoabele acesteia erau tinere si fragede cu o culoare pătrunzătoare, frunzele fiind colorate puternic verde, imbinata cu roua dimineţii. Dintr-o parte si alta se auziră clar sunetele domoale ale vieţuitoarelor, iar in sfarsit... exista lumină. Bolta cerească veghea asupra „ Pădurii” emanând căldură şi strălucire deplină.

Cine fuse-se acea persoana ce a dat viaţă morţii? Nu se ştie... Nu sa aflat niciodată, insă singuru' lucru ce a existat in istorie de atunci este... „ Muzica este obiectul vieţii. Este sentimentul unde-ţi contopeşti emoţile si le imprăşti la ureche altora. Asculta sunetele ei, iar tu vei găsi răspuns la orice te poate frământa ”

DOAMNE!!! Ultima parte, anume: „ Muzica este obiectul vieţii. Este sentimentul unde-ţi contopeşti emoţile si le imprăşti la ureche altora. Asculta sunetele ei, iar tu vei găsi răspuns la orice te poate frământa ”
mi'a creeat fiori doamne cat de adevarat
pff sincer nu am cuvinte! pur si simplu nu stiu ce sa spun! a fost...WOW
Mi;a placut foarte mult <3
sper sa mai pui one shoturi
oricum a fost foarte super bravo

Suna ''terifiant'' cand spui ''fiori'' dar ma bucur daca ti'a placut


Ps: si eu mai doresc one shot'uri de la tine


Hugssss

Ritsu, vezi ca iti mut one'shotu la "arhiva-fic", sper ca nu e o problema?

iie, iie .... There's no problem!