A new start and a new end !

oooo....ce dulci sunt amandoi
I love it!


si revenim: CEEEEEEEEEEE?!!!!!!!!!!!!
ULTIMA PARTE?????????
Nu se poare


era asa fain fic'ul...
si acum gata...?

de ce?


Mie nu mi s'a parut deloc plictisitor pff....
Dar noh...o sa iti respect dorinta...


Oricum..imi pare foarteeeeeeeeeeee rau ca deja inchei acest fic ...

Oricum...
Astept next

salut heny

Vreau sa'ti spun ca'mi cer scuze pentru ce am zis.( nu eram intr'o stare buna,ieri)
Si...m'am gandit mai bine si mi'am dat seama ca inca m'ai am multe idei ,asa ca nu cred ca o sa fie ultimul capitol.



Ps: Irma,stiu ce mi'ai zis insa nu eu am postat aia,ci o prietena,care nu stia despre ce este vorba


!!!!-

Ahh ok Scuze

pfff...e minunat! Deabia astept nextu

Ps: sper ca numai esti bolnava



Ei ,heny am revenit cu capitol nou,but nu l'am scris pe tot
Si imi pare rau .imi vine sa ma dau cu capu de pereti.
Am toate ideile intiparite in minte,dar pur si simplu cand ii sa le pun pe foaie ,ies niste cartofi murati .



Capitolul 7

Chipuri anonime

Suflet inghesuit in umbra sperantei.Spulberat,a cărui fărâmă este aruncata in infinit.Fiinta a carei nature este inumana....fiecare lucru superior vietii a adus la ....aceasta zi de 10*C .
`` Ce frig dement!``
Este inceputul unei noi saptamani,inceputul unor noi lectii de studiat si tot odata este inceputul congelarii mele .Stau intr'un colt a strazii,asteptand tranvai`ul ce avea drumul,catre scoala.Dimineata sosi`se cu un vant foarte friguros. Parea a fi iarna,insa nici bine nu incepu`se toamna.Stau proptita de peretele unei cladiri,incercand sa`mi amintesc cum de este deja inceputul unei noi saptamani.Weekend`ul trecut nu am facut altceva decat sa lenevesc in fata televizorului,privind zeci de episoade din anime .Sincer,simte'am nevoia sa stau si sa le privesc neincetat,fara sa'mi dau seama daca este zi sau noapte,luna sau soare,vant sau ploaie. Trec sute de secunde,in care tranvai`ul nu se facea vizibil,insa oamenii nu incetau in a se aduna la asteptarea acestuia .Imi simteam fiecare particica a corpului,intr`un inghet dezcongelabil .
Trec cateva fractiuni de secunda de cand privesc intr`un punct fix,dupa care incerc sa revin la postura normala.
Ochii imi vazu`se`ra 2 ``ingeri al rockului`.
`` E....e.......este asa dragut!`` imi exclamam in gandurile mele adancite,in timp ce priveam catre unu din cei doi .Amandoi erau imbracati ca niste rockeri adevarati.
Aspectul lor mi`a devorat complet atentia.Cel care imi parea mai dragut era imbracat intr`o jacheta neagra,decorata cu lanturi,insigne,ace mari de siguranta si alte decoratii pentru stilul rock.Avea un piercing in nas,si cativa cercei in urechi.Parul acestuia era construit de o creasta pe mijloc,de o culoare blonda spalacita,iar restul parului era tuns scurt.Langa acesta,se afla si cel de'al doilea prieten,care era imbracat la fel,cu cateva accesorii in plus,putin mai inalt,iar parul fiind in 2culori.O parte era vopsita intr'un blond rosiatic,iar cealalta intr'un brunet mai sters.

Amandoi imi pareau a avea un aer misterios.Privesc indealung chipul baiatului de prima oara si realizez ca si acesta se uita la mine .`` Ce fiinta frumoasa a rock`ului.`` imi zic in gand,in timp ce'mi trasem privirea de la admirarea acestuia.La sosirea tranvai`ului,ma ingramadesc printre acele zeci de corpuri anonime,incercand sa'mi fac un loc in interiorul masinarii.
Nu trec multe minute,si acesta porni la capatul liniei,in timp ce gandurile`mi aveau decursul lor.
Incercam sa privesc chipul acelui baiat pe furis,asimiland`ul cu cel a lui Aru.
`` Nu seamana deloc.Si totusi ...nu`mi mai pot da seama de propriile sentimente. Numai pot face diferenta dintre o persoana ce o vad zilnic si alta ce o vad pentru prima oara .Sunt asa ....``,deodata sunt intrerupta de peisajul din exterior.Era timpul sa cobor,asa ca ma pregatesc sa ies repede spre usa,find cu frica de a nu se'nchide .Dupa vreo alte 10 minute de mers,ajung la cladirea cea mare de un portocaliu spalacit,scoala .In fata acesteia zaresc chipurile unor fete ce erau cu mine in clasa.Ma indrept spre ele cu pasi inofensivi,pana cand ma opresc :
- Ceau!,incerc sa maresc salutul,cuprinzandu`le auzul tuturor.Deodata,se intoarce Kira :
- Ei,ceau,Ritsu! Ce faci?
-Bine,mersi. Si tu?
-Bine.
Dupa aceasta conversatie `dezvoltata`,incercam sa'mi deschid gura si sa o intreb de ce a trebuit xa plece saptamana trecuta,insa nu indrazneam. Nu eram nevoita sa intreb lucruri ce nu erau de nasul meu.
``Ding Dong.Ding Dong``,se auzea suneria ragusita a cladirii.
-S`a sunat,Ritsu.Nu vi?
-Desigur,ii raspund inapoi Kirei,urmat de un zambet satisfacator.

Asa au inceput cursurile a celei de`a 2 saptamana de an scolar.Orele erau la fel de plictisitoare ca si inainte,insa nu era din cauza continutului acestora,ci din cauza profesorilor care,se pare ca erau niste calculatoare.
Fiecare isi explica lectia ca pe o schema,ca pe un plan.
Totul era asa diferit de cei acasa.Acolo,profesorii obisnuiau sa dicteze lectiile pe caiete,si sa le transforme ca pe niste lecturi.
Orele trecura,iar eu nu indrazni sa'mi arunc privirea catre a lui Aru,pana sosi`se timpul pauzei.

Intr`un colt umbros a clasei,unde se muta`se Aru acum 3zile,se adunara un grup de fete.
In interiorul acestuia se afla si Kira,care dupa cateva priviri ``corupatoare``,ma convinse'se sa ma alatur lor.
Ma indrept catre un scaun liber,pe care ma hotrasc sa ma asez,stand calma si ascultand discutia acestora.
-Heii,care vi se par cei mai draguti baieti de la noi din clasa ?,era vocea unei colege,cu care nu ajunsesem niciodata sa vorbesc.
-Ritsu,care crezi ca este al treilea cel mai dragut baiat din clasa?era vocea copilareasca si interogativa a Kirei.


-Eh?Eu....eu,nu stiu,raspund toata agitata.Prefer sa nu'mi dau cu parerea,deoarece nu prea sunt buna la dat cu opinia sau sfaturi,continui eu urmata de o figura ''murata''.
-Okay,raspunse`se ea pe o voce calma.
Fiecare a ajuns sa zica numele unui baiat,pana a inceput catalogarea baiatului de pe locul doi.
Toate bantuiau numele ''Aru'',pana cand,din spatele meu se aud niste pasi marunti,a carui corp se indrepta spre noi.
-Aru!se facu auzita vocea,de un sunet mai usor,a acestuia.
Chipul nu era a altcuiva,decat a baiatului care purta'se numele...Aru!
Deodata, se aude vocea fetei de mai devreme:
-Spuneam ca tu esti al 3-lea,care fumeaza cel mai mult,din clasa.
- Eh?Eu?!exclama Aru mirat.
- Daca stau sa ma gandesc mai bine,credca esti al 2-lea,era vocea aceeiasi persoane de chip feminin.

Intr`o particica mica,a acelui grup,imi exista si trupu insignifiant.
Deodata,privesc catre Aru,intreband` uma de ce nu pot fi si eu ca ceilalti.Sa am grai sa'i vorbesc,cu o voce clara si suava,fara a ma crede inferioara altora.
Insa,in acele clipe simteam cum fiecare particica a trupului'mi era paralizata,iar acest lucru ...imi facea ochii sa verse lacrimi in disperare continua.
Asa am continuat sa privesc fiecare ochi vorbitor ce exista la ''locul faptei'',pana cand tot acest moment admirator este sters de soneria scolii,ce indica sfarsitul pauzei.
Ma indrept la locul me,stand sprijinita cu spatele de perete si cu ochii inchisi,in bratele ghetoase ale celor 2 maini .
Trec 25 minute,iar profesorl nu se face vizibil .
Fara intentie,ochii mi'o capteaza pe Kira in imagine.Aceasta imi facu semn sa merg la banca ei,si asa si facusem.
-Ei,Ritsu!Vrei sa asculti muzica?
-Yeppp!,cu un zambet putin mai larg deschid gura sa'i daruiesc raspunsul meu afirmativ.
Ascultam melodii a unor trupe rock americane.
Curioasa,privesc in dreapta mea si o vad pe prietena Kirei,cu o fata ''lipita cu scoci'',dupa ce ii 'cazu'se'',cand il vazu pe baiatul pe care'l place,dandu'se la alta.
Fata Kirei de asemenea avea zambetul spalacit,probabil din cauza lui Aru ce avuse o conversatie cu alta fata.
-Nu!Nu aici Arina,haide la baie,spuse Kira cu o voce ingrijoratoare.
Ritsu,asculta ce muzica vrei,ne intoarcem imediat.
Dupa 5 minute de la plecarea Kirei ma intorc in banca mea,privind intrega clasa,ingropata intr'un somn orbitor.Toti pareau hipnotizati de melanconie
Nu trecu'se mult timp si Kira se intoarse inapoi cu prietena ei Arina.
Amandoua aveau un chip bombardat de tristete.
Privindu'le,imi doream sa numai vad acele zambete ce s'au aburit.
Imi doream sa le vad,cum obisnuiau ele sa fie de obicei.
Insa,imi dadusem seama ca,desi pare sa nu exist doar eu cu tristete in suflet,pot exista si alte persoane cu probleme putin sau mai mult grave.
Priveam in jur,iar singurele cuvinte ce'mi veneau in cap,la acel moment,erau ``De ce?``

``Se pare ca lacrimile mi se formeaza...si cand vad chipul,altor persoane,inconjurate de`furtuni`.``,erau vorbele magice din mintea mea,incapace sa'si dea seama de realitate.

Scuzeeee, miii de scuzee ca numa acuma intru si iti las un com!


so:
iui, cica, figura murata
Esti bestiala! Cat am putut rade

Si sunt mai multe faze, defapt la care am putut rade, dar acuma mi'e cam lene sa le enumar
Dar aia cu figura murata am retinuto

...

Pfff...ce dracu? Deja toate fetele sunt dupa Aru? :
Atunci inseamna ca tare sexos ii


hihi...so: Mi'a placut foarte mult nextu si astept next [asta a sunat ciudat ]
In fine, oricum astept next


kiss and aishiteru


Si scuze ca vin asa tarziu cu un com

hello heny

Am venit cu un nou capitol.
Sunt sigura ca o sa te intrebi de schimbarea comportamentului lui Ritsu ....
Pai,vreau sa zic ca acest comportament infantil pe care il 'redobndeste' la 'renastere',obisnuia sa'l foloseasca in tara sa natala,alaturi de prietena ei Skyla.
Sper sa`ti placa.
CITIRE PLACUTA si mersi ca inca continui sa`mi citesti ficul.

Capitolul 8
Chipuri anonime dezvaluite

Inima orasului este impodobita de aerul proaspat si viguros a diminetii,ce lasa corpul uman sa tuseasca o farama de aburi,formati datorita inghetului ce imbratiseaza fiecare organ trupesc.
Coperta cerului,este inca de un albastru intunecat,ce permite lunii sa'si reflecte stralucirea,galbuie ca si coaja unei banane,inca cateva mii de secunde,asupra imparatiei `Terra``.
Nu este de mirare acest lucru,dat fiind ca noptile au ajuns sa fie cu cateva ore mai lungi decat zilele.
Saptamaniile terminandu`se si incepand cu aceeasi repezeala,ca si rasfoirea entuziasta a unei carti de colorat.
Asa s`a ajuns la implinirea a 4 saptamani,de cand m`am renascut,intr`un alt coltisor al Europei,Belgia.Privesc pasii anonimi,ce calcau pe acel asfalt rece si inghetat.Fiecare avea propria directie,acestea toate formand o incalcitura de `pioni`,ce`si jucai rolul,ce le era destinat de la nastere,pe acest Pamant.
Ceasul indica 07:06.
``Ce devreme am ajuns astazi.``,soptesc mintii,auzindu`mi ecoul rasunand in mine insa`mi.
Ma asez usor pe treptele reci si palide,ce se aflau in fata unui Bar de Cafea .
Imi infing,incet si calm,cele 2 dopuri,ce aveau o prelungire de fire,care se conectau la telefonul meu.Dupa 1minut de la `montarea` asa ziselor casti,muzica incepe sa`mi rasune imprejurul urechilor,amutind orice zgomot,ce se afla in jurul trupului meu.
Urmele sutelor de pasi si vocile anonime a `pionilor`(oamenilor),mi`au devenit invizibile auzului si surde ochiilor,ce`mi erau capturati de o carte pe care scria mare si tipator ``GRAMATICA DE BAZA A LIMBII FRANCEZE``.
Dat fiind ca,s`ar putea mai mult ca 1000% sa fiu ascultata,profit din minutele mele spatioase,si incerc sa umplu cu cateva grame de gramatica,camarutele goale a creierului meu.
``Perfect.Cel mai bun remediu in a invata gramatica unei limbi,este de a asculta muzica in timp ce o studiezi.Ce mandarina baka poti fi,Ritsuka!Unde ochelarii bunici iti sta gandul?La somn?Cred ca da..doar este 07:25,ajunul diminetii.``
....Asa continuasem ``studiatul meu intelectual``,intr`o camaruta a mintii,ce o descuiasem cu lacatul.

Privesc inapoi catre telefon,vazand ca ceasul indica trecut de jumatate.Imi ridic sezutul,de pe beton,mi`l desprafui,dupa care,terminand de bagat cartea in ghiozdan,ma indrept catre usile tranvai`ului ce se pregateau a fi deschise.
Urc inauntru,asezandu`ma pe un scaun,asteptand ca acesta sa porneasca la drum.
Privind acea `podea` vernila a masinarii,descopar un corp firav,care numai dupa imbracamintea picioarelor,ce erau acoperiti de niste blugi rupti `de ultima generatie`,imi capta`se atentia.
Ridic privirea inceata si firava,pana cand ajung la chipul anonim a corpului ce avea acele picioare cu incaltaminte tremenda.
`` Este ingerul, cu chip dragut,rockului,care il vazusem acum 3saptamani!!! Ce splendoare rockareasca am in fata ochilor.Stai! Oare mi`au iesit ochii din orbite?Ochelarii bunicii,doar nu sunt specimen din rasa omuletilor verzui``....asa incepusem sa`mi dau avant imaginatie si ideilor mele de clasa a-2-a.
Pur si simplu eram absorbita de figurile anonime,ce aveau chip de `inger al rockului`.
Dupa cateva minute de la admirarea acestuia,imi dau frau liber pasilor ,pana cand acestia imi ajung intr`un cert punct :Corpul ingerului rockeresc anonim!
-Buna,ma scuzi...,mi se dezlantuie vocea timida si tremuratoare,care parea a fi lovita de buldozeri.Captandui atentia `chipului ingeresc`,continui inceputul frazei ce mi`o imbratisa`se vocea.
- D..do..o...vreau.sa.sa zic...p..pot face o poza cu tine?,reusesc a duce la sfarsit acea fraza `grudgeasca`,ce nu credeam c`o sa o rastesc vreodata,dupa care imi aplec capu,lasandu`mi obrajii sa fie cuprinsi de rosiata `rusinii`.
-Desigur!,se auzi o voce copilareasca,ce se indrepta inauntr`ul urechiilor mele,ascutind`mi varful timpanelor.

Instant imi ridic privirea,si`mi dau seama ca ramasem doar noi 2 in intregul sarpe verzui si mecanic,tranvaiul
Ajunsesem la capatul liniei.`Eeeeh?!?!? Am uitat sa cobor la scoala!`imi exclam distrusa si framantata,in sine.
Iesind afara din tranvai,ne asezam pe o bancuta pustiita din parculetul ce se afla langa noi.
Imi scot telefonului,dand la optiunea `Fotografie`,`Capteaza`.Inainte de a apasa butonul,privesc chipul acelui inger al rockului,gentil,vazandui forma buzelor transformandu`se intr`un zambet .
-Ei,acum..priveste la camera si zambeste,grai`se el.
Asa si facusem.Poza iesi`se perfect.Eram mai mult ca fericita pentru bunatatea lui.
-Iti multumesc,....,vrand sa continui rostindu`i numele care habar nu aveam care era.
-Nobu,continua`se acesta.Ma numesc Nobu Yashino.

Pfff....miii de scuzeeee! Dar nu am mai intrat de mult pe forum
Scuze ca acuma vin cu un com


so:
Ce mandarina baka poti fi,Ritsuka!Unde ochelarii bunici iti sta gandul?
Esti mortala! Nu am mai putut de ras cand am ajuns aici
Ah da! Si inca bine ca Franceza si nu alta materie



woowww! Bravooo Ritsu! Sunt mandra de tine
In sfarsit! Pfff
cat am asteptat momentu!
Adica, totusi! O zis catre un baiat ca vrea o poza cu el! pff
asa, asa Ritsu!

Nobuu? pffffffffffffffffffffffffffffff mi-am amintit de animeul nana...


Tuh! adu cat mai repede next, ca mai lasat aici drace in suspans...pfff reao
De ce ma lasi mereu in suspans?
Nu ti-e mila de mine? eee?
Un pic asa?
Hai ca am glumit! Nu te speria, sau enerva!
Dar adu next cat de repede poti!


kiss and hugs
aishiteru anata!

Ediiit : fara emoticoanele de pe mess fatoo.

Hiii Hiiii heny`chaaan

Ma bucur ca te'am facut sa razi

Si, nu m`am supara sau enervat
Incerc sa scriu continuarea in 'direct' sooooo
Here I come !!!

Capitolul 9

Realitate invaluita de vise


`-Nobu,continua`se acesta.Ma numesc Nobu Yashino. `

Era ziua de 10 Octombrie.Ceasul ticaia ora 07:58, iar eu nu faceam altceva decat sa privesc chipul, fin si inocent, a baiatului, care tocmai mi`a adresat numele.
Incercam sa realizez daca eram corupta din nou de acele vise,invaluite de fantazie si pure dorinte, pe care le am de obicei. Insa, nimic.
-Aloooo!Zdup,zdup, zdupusor...draga mea visezi cu capu`n norisor ?era vocea celui din fata mea,Nobu.
-Eh???Ce?Poftim?Unde?Ha???,tresar eu de parca am fost asaltata de NSA.
Acesta se uita cateva secunde spre chipul meu rumenit,dupa care incepe sa`si transformare zambetul simplu si fara culoare,intr`un ras sofisticat ce parea a fi adus din ceruri pe pamant.
Era realitate.
Nu puteam sa fiu intr`un vis,deoarece niciodata nu am fost cuprinsa intr`un peisaj asa `imaculator`. Niciodata nu am visat un auz a rasului asa real,asa copilaros si calm,asa calduros si asa de colorat.
-Imi cer scuze.Eram intepenita pe aceasta banca inghetata si incercam sa`mi caut chakra sa ma incalzesc.,ii raspund in timp ce chipul`mi prinse`se un aer inocent.
-Vrei o ciocolata calda?
-Cioco? Cioco calduta?Tresar cu un zambet, lung si larg, cat 7 apartamente,dupa care continui ...Yepiiiii!
Corpu` acestuia,mic si firav, se ridica de pe acea banca `scrupuloasa`, indreptandu`se catre un Bar.
-Hmm,Nobu ...
-Da?,raspunse interogativ, intorcandu`si capu zambitor.
-Ritsuka ....ma numesc Ritsuka Michikuza,ii raspund in timp ce`mi faceam corpu` sa paseasca acel asfalt, putrezit din cauza frigului,ajungand in dreptul lui Nobu.
-Imi pare bine sa te cunosc,Ritsuka!
-Si mie,raspund firav si zambitor.
Dupa care,amandoi incepusem a pasi spre iesirea din parc,indreptandu`ne spre bar,cu nerabdarea de a bea ceva caldut sa`mi dezghete tesutul inimii.
Ajunsi in fata barului,il vad pe Nobu indepartandu`se inauntrul incaperii,lasandu`mi corpul in urma si`n deplina asteptare.
`` Nu`mi vine sa cred.Ce am facut? Cum de am putut sa ma las purtata de inconstienta,lasandu`mi corpu sa faca aceeasi greseala?Sa ma bag in seama cu un necunoscut.Doamne! Cine stie ce rasa de om ciudat m`o crede acest baiat?Si ....totusi ...este chiar dragut .
Of!Minte goala si uscata mai ai, Ritsuka! Ce om normal poate avea ganduri mai 'anormale' ca tine?Eram eu sigura ..cine stie poate am vreun neam ce provine din rasa omuletilor verzui. Ciudata ma facut mama, aspect ridicol il dobandesc, creier stricat,gandire electrizata,mi`ar mai trebui 2antene si culoarea verzuie a pielii.Ochelari stricati a bunicii.Stop!stop! Baka baka!-...``
Asa continuasem sa conversez cu mine insami pana cand, sunt intrerupta si trasa pe Pamant de suneria telefonului meu`` Screw -Brainstorm``.
Scot telefonul din buzunarul blugilor si privesc ecranul usor zgariat.
`` Kira`chan``
Nu ezit a raspunde si apas butonul verde.
-Alo?,intreb eu.
-Ritsu! Unde esti?De ce n`ai ajuns la scoala?, se facu auzita vocea Kirei,care,sincer imi parea `aprinsa`.
-Kira,scuze ...eu,nu stiu ..., raspund incet,dezorientata si cu o voce tremuratoare.
Dintr`un motiv sau altul,starea mi se schimba`se la auzul vocii lui Kira.
-Ce ..ce ti s`a intamplat,Ritsu? Esti bine?,intreaba Kira,lasand garda jos si capatand acea voce dulceaga din totdeauna.
-Eh?..Da ..sunt bine.Scuze,doar am intalnit un baiat si am uitat sa cobor la scoala si cand m`am trezit din `morti` mi`am dat seama ca am ratat oprirea si...,deodata ma oprise m dupa ce auzisem vocea amuzata a Kirei.
-Ritsu! Deci..n`ai fost rapita?Luata ostatica,taiata sau masacrata,nu?
Confuza de subiectul la care batea vantul Kira, raspund :
-Nu ...
-Atunci e bine.Ne auzim la scoala si te rog grabeste`te .Ai grija sa nu `cazi din nou in morti` pe drum spre scoala,okay? Raspunse Kira glumind.
-Okay.Ii raspund eu dupa care inchid telefonul.
Rasuflu usurata,cu semnul intrebarii agatat de un cui,deasupra usii creierului meu``Oare ce o fi patit Kira de a pus asa intrebari `exotice`?``
-Poftim,ciocolata ta calduta.
-Sankyu,ii raspund lui Nobu cu un zambet minuscul, insa calduros.
Absorbind din licoarea,ce transmitea aburi calduti aerului,admir imaginea din imprejur.
Cerul inca nu`si schimba`se acea culoare albastruie si intunecata,insa strazile ajungeau sa fi din ce in ce mai penetrate de pasii greoi a trupurilor umane.
Racoarea, de asemenea bantuia aerul, ce inconjura fiecare obiect,inghetandu`l.
Incercam sa`mi revin si sa sterg acel sentiment de regret pe care`l avusem asupra momentului cand m`am bagat in vorba cu Nobu.
Imi intoarsem ochii din nou spre acesta,captandu`l cu paharul in dreptul gurii.Sorbea din apa colorata si imbinata cu cacao ce da`du nastere la asa zisa `ciocolata calda `.Nu dura mai mult de 1 minut si acesta isi retrase buzele de pe plastic(paharul) si isi indruma corpu` spre mine.
-Ei bine...mai iti este frig?
-Nu..nu`mi mai este asa frig.Mersi ...pentru cioco calduta ..si ...mersi pentru poza . ,ii multumesc cu o voce tremuratoare ce se balbaia la fiecare silaba scoasa
Eram dea dreptul jalnica,insa nu puteam sa imi schimb accentul ..deoarece facea parte din mine ...sa fiu jalnica la o conversatie cu cineva necunoscut era `punctul meu forte`.
-Pentru nimic.Mi`a facut placere ca te`am cunoscut,Ritsuka.
-Aaaaa! Tresar eu din nou,intrerupand`ul si iesita parca din jungla:
- Vroiam sa`ti zic ceva de la inceput.
Eu... ei bine ...vroiam sa`ti spun ca ...ador cum arati.Defapt,nu ..nu ma intelege gresit, insa iti ador accesoriile,hainele,parul si tot. Nu altceva,spun eu cu o fata, mai rosie decat o rosie coapta.
Nu de alta,insa nu vroiam sa se inteleaga ceva gresit decat ce credeam.

Cu un raset minuscul,insa cu un zambet calduros si adorabil,acesta vine catre mine,cuprinzandu`mi corpu in bratele subtiri insa puternice,ce`mi facura corpul sa cutremure .
-Esti adorabila,Ritsuka!
Mumia fuse`se trezita din mine.
-Aaaa, eu?... Gresesti persoana..cred ..sau sunt sigura ..hmmm....
-Poate,insa tot faci parte din grupul persoanelor adorabile,continua`se el in timp ce incepu sa`mi descopere corpul de bratele calduroase ale acestuia.
Eu am ramas pe loc cu cateva puncte de suspensie pe chip.
-Sper sa ne vedem si maine....Ri...Ritsu.Eu trebuie sa plec acuma.Spor la scoala!
Erau ultimele vorbe daruite cu acelas zambet cunoscut,in timp ce Nobu fugi catre un autobuz care se pregati sa porneasca la drum .

Trupul,batut de un vant usor simtit,mi`a ramas in loc.


``Ce?...Im...Imbratisare?????Din nou ...din nou trupul mi`a fost cuprins de acest sentiment exclamativ,cutreierat de o placere imbinata cu durere.Lasandumi mintea sa calatoreasca in indepartatul regat a raspunsurilor,la care desi incerc,nu reusesc sa ajung.Ce ..se intampla cu mine?``
Nu stiam daca ar fi trebuit sa fiu fericita sau trista,sa rad sau sa plang.Eram intr`un univers paralel mintal,in timp ce corpul creea pasii firavi catre cladirea invatatoare,scoala.




Ps: scuzati daca unele expresii sunt chiar ciudate sau inexistente si scuzati pentru cal'a facut asa lung .Sper sa va placa .
Citire placuta

Edit: So, in primu rand imi pare foarte, dar foarte rau!
Nu prea am mai avut timp sa intru, defapt nu mi-am putut face timp si imi pare foarte rau, acuma regret ca nu mi-am facut timp pentru al citi fiindca imi dau inca si acuma lacrimile de la atat ras, esti pur si simplu incredibila...stau si ma gandesc de unde dracu ai atatea ideei, cica "cu un zambet larg cat 7 apartamente" sau cum era...looool cand am citit nu am mai putut de ras
Hmm....cand citeam Nobu, imi animteam de Nobu din animeul Nana, si cam asa mil si imaginez pe Nobu, se pare ca Ritsu s'a indragostit, am dreptate?
Hmmm...deabia astept next!
Nu stiu exact cand voi intra din nou, fiindca de saptamana viitoare incep tezele am o gramada de teze, adica nu chiar da noh, am la romana, mate, economie, coafura/frizerie si mai nu stiu ce, dar imi trebuie si note, ca nu am numa la vreo 3 materii note
offf....oricum o sa imi fac timp, trebuie sa imi fac timp. nexturile tale sunt din ce in ce mai amuzante, macar imi inveseleste un pic viata
In fine ...oricum scuze inca o data!
Astept nextu, spor la scris, aishiteru!

ah da! Si inca nici intr-un an nu mi'am murit atatea neamuri ca in anul asta!

First, cu placere ^0^`

Second :
Hulllaaaa mi se pare mie sau iti mor din ce in ce mai multe neamuri ?


Oricum, sper ca esti bine si condoleante[sper ca am scris bine ] pentru acea persoana TT''

Si nu`ti fa griji, il poti citi cand doresti sau cand te vei simti mai bine

Ja ~ ai grija de tine ^________^

gata nu mai pui next?

owO'

Ba da
Scuze scuze....
Uite acuma ma pun si'l scriu'in direct' ca'mi e mai usor(sunt de pe telefon)

Sper sa'ti placa



Capitolul 10
Part 1
``Spune`mi,te rog,ca ziua de maine, moarte`mi va aduce!``



Anterior:
``Nu stiam daca ar fi trebuit sa fiu fericita sau trista,sa rad sau sa plang.Eram intr`un univers paralel mintal,in timp ce corpul creea pasii firavi catre cladirea invatatoare,scoala.``


``Acum! Ce ora este?Doamne,sper sa nu fi intrat profesorul de la a doua ora.Haide,haide,haide Ritsuka!Fugi,fugi,fugi!!! Respira...asa..calm..siii..huhh..hah...huh...hah...mor!``

Era 8:50.Ca de obicei,mintea`mi era panicata sa nu fi intarziat si la inceputul lectiei urmatoare.
Privesc imprejurimea,iar tot ce zaresc sunt zeci de blocuri atasate una langa alta.In spatele acestora,se facea usor vizibila si scoala mea,ce avea o culoare palida.
``Aw!Se pare ca iar am exagerat cu ajusul in timp.In sfarsit pot sa merg calma si linistita;cu gandurile`n pace.``
Pasesc,picior dupa picior,drumul intunecos,ce parea sa ramana vesnic in acea umbra.
Lumina deabea se facu slab vizibila.Era de necrezut ca este deja 9 fara cateva minute.
Butonand din nou telefonul si iluminand ecranul,analizez fotografia cu acel ``inger al rockului``.
Priveam...priveam...priveam...,indesat si fara puterea de a`mi putea deplasa privirea de pe ecran.
``Nobu!``,soptisem cu o voce diminutiva.

~``- Imi pare rau,sa`ti spun acest lucru,insa trebuie sa ai foarte mare grija de tine deoarece exista posibilitatea sa faci leucemie. ``
``-Ai aflat ?...Eu ...vroiam...dar,nu am putut...imi pare rau...sunt...``
``--Esti adorabila,Ritsuka!`` ~

`` Eh! Asa om retard,asa viata retarda! Si daca e sa mor, o voi face fara regrete. O sa trag de viata, o sa fac marfa, o s`o vand si o sa`mping viata inapoi .
Doamne!Sa'mi dea un clown o palma!Ce teorii spatiale`mi poate cloci mintea mea fripta``.
Rostesc cuvinte dupa cuvinte,formand o fraza urmata de alta,in timp ce pasi`mi apropie corpul catre scoala.

Gandurile navalindu`mi mintea,imi provoaca un ras mediocru.
`` Sfarsit...Ritsuka Michikuza! Fiinta inferioara tuturor speciilor mandarine ...``
Ajunsa la un capat al scolii,ma opresc pentru 2 timpi.
Imi atasez o mana pe obrajii rosieti,ce`mi face simtita o farama de `picatura`.

Lasand in zare decursul acesteia,urmate de altele,reincep drumul catre intrarea in scoala.

Imi aplec capul in jos si imi fac chipul invizibil,acoperindu`l cu bretonul de nuanta rosiatica.

Scoala!
Eram ajunsa in interiorul acesteia.
Odata cu invadarea `dansei`,imi indepartez fiecare obstacol din minte si`mi fac vizibila,pe chip,o figura normala.
Ma asigur ca `picaturile` de pe obraj mi`s uscate,si ....pornesc la drum!

Cleanta este usor presata de forta maini mele :
-Buna ziua! Ma scuza....,deodata ma opresc.
Privesc locul unde`i localizata catedra si nu dau de urma niciunui profesor.
Respir usurata si pasesc inauntrul clasei.
-Ritsukaaaa!
``Auuu!Ce`i cu vocea aceasta, Doamne? Cum poate o fata, asa mica si firava, sa aibe plamani cat 3 Hercules la un loc?``
-Buna,Kira!
-Tu!,rosti aceasta indreptandu`se siretlic catre mine.
-Eu?,intreb c`un fior in inima
-Tu!,continu`se ea.
-Eu?
-Tu!!!,repeta`se din nou.
-Euuu???,incep sa ma rastesc cu o voce interogativa si nedumerita de ce vrea Kira
-Care`i fenta?,intreba`se aceasta,in cele din urma,cu o voce dragalasa
-Ha?Fenta?Ce fenta?
-Ritsuka!,se incrunta ea copilaresc la mine.
-Da?,raspund eu interogativ.
-Iar ai ``cazut in morti`` in drum spre scoala?
-Ce? Ti se pare ca's moarta,cadavru.zombie,mumificata sau ceva de genu de ma intrebi asa ceva?,ii raspund ironic insa aceasta nu facu altceva decat sa`mi transmita rasetul ei inocent si copilaresc,ce`l avea mai din totdeauna.



Pentru vreo 3 minute bune amandoua ne`am impietrit, atasandu`ne privirile, una in ochii celeilalte.
Parea a fi un film din Texas,unde doua cowgirl se pregateau pentru marea lupta.
Tacerea este rupta.
-Deci...Ritsu, doresti de bunavoie si nesilita de nimeni sa`i povestesti mamei Kira intamplarea de azi, sau doresti sa te `` gaditilarizez``, astfel incat tot vei scoate afara ce vreau sa aflu.
- Of,Doamne! Gaditilarizatul tau nu face nicio gaina sa cotcodoceasca, dar mai sa rada.
Dupa aceea, imi intorc capul intr`o parte,mai exact catre usa clasei.
Parea ca profesorul de la acea ora,nu era`n program azi.Nu`mi ramanea decat sa`mi dezlantui gandurile `posedate` Kirei.
Intr`un final,reincep a vorbi :
-Pai ...este un tip!Il vazusem acum cateva saptamani,iar azi nu stiu cum, dar intr`un mod incontrolabil am ajuns sa`i cer sa facem o poza.Si am facut`o si dupa am baut o cioco calduta si dupa m`am intors la scoala.
-Ritsu...
-Ce?,o intreb .
-Esti ....esti ...

Ah ok!

edit:
eu ies ca este deja ora 12:45 si imi este cam somn, sper sa pui nextu pana la urma

yah l'am pus insa nu tot

Il voi continua maine deoarece,acuma m'au luat durerile de cap si ma pun si eu sa dorm.
Imi pare rau daca n'a iesit prea interesant,logic,funny, acest capitol
TT citire placuta


So oyasumi nasaiiii

esti ce?
Indragostita?
Ce vrea sa spuna Kira?
offf ma lasi aici in suspans
nu'i corect

vreaaau next



pff vreao...
ma lasi aici in suspans...ii voie?
Nu
asa ca pune next

apropo, tu! Doamne, de fiecare data raman afis cand iti citesc nextu, e interesant, si ma tot gandesc de unde drace iti vin ideeile astea? Le ador

Doamne, sapoi sa nu iti spun cat ma rad

off...vreau next repede
spor la scris
aishiteru

si nu ma tine mult in suspans :

heyoo

Acuma ma pun sa scriu continuarea si sper sa apuci s'o citesti curand.

Siiiii sincer, nu stiu de unde'mi vin.
Incerc doar sa fac intamplarile mai amuzante si cu umor pentru ca daca ar fi mereu triste nu cred ca ar fi cat de putin interesesant



Hehe sincer si eu una incep sa rad singura cand citesc unele replici ce le'am scris (yahh yahh i'm crazy )


Well,sa trec la treaba xD

ok
dar nu stiu daca o sa il apuc sa il citesc inca acuma seara, deoarece ma duc la nani, in curand. ca maine ma duc la tara ca taiem porcu, si trebuie sa ma trezesc la 5 jumate
asa ca nu prea mai stau mult la calculator


Apoi serios, si mie imi vine sa rand cand imi mai amintesc "unele faze" din fic'ul tau
e amuzanta! E bine daca ai si ceva umor, dar si ceva trist...ceva dragoste...ca e mai interesant

Oricum sper sa il mai apuc sa il citesc inca astazi, daca il postezi, desigur
Spor la scris, kiss and hugs and aishiteru

Capitolul 10
Part 2
``Spune`mi,te rog,ca ziua de maine, moarte`mi va aduce!``


Anterior :
`` -Ritsu...
-Ce?,o intreb.
-Esti ....esti ...``


-Kira?, o strig din nou pe aceasta vazand ca ramase blocata pe ``esti,esti,esti``
Ii privesc chipul incercand sa aflu ce vrea sa zica,insa parea in transa.Si ce mai transa.
``Esti, esti...Esti, esti....Ce macaroana mea as putea fi?``

-Venus catre Kira!Traieste cineva in casa aia derapanata?Alooo,Kira`chuu.Kira`gru.Kira`muuuu.Duba,duba,dubaaaaa,danza koruba.
Timp de cateva zeci de secunde,continuasem a ma prosti in fata ei,cu gandul de a primi o reactie,ceva.Insa nimic.
Parea picata de pe Terra pe Piratella,o planeta unde`s fantome cu dinti de peste pirania,iar cerul este cladit de o culoare rosiatica ce are tonatie in forma de spirala.
``Eh!Ce`mi pierd eu timpu` incercand sa scot o fantoma din transa sa ?``
Dau sa ma ridic de pe scaun,insa Kira`mi cuprinde bratul stang, ordinandu`mi sa nu ma dezlipesc de pe acesta.
-Esti ...incredibila!, spuse`se aceasta dupa 3 milioane de secunde.
-Incredibila? Am facut pe cimpanzeul aici ca sa`ti revi din acea transa de pe Piratella, doar ca sa`mi spui ca`s INCREDIBILA?, raspund eu toata infumurata.
-Ritsu, tu...arata`mi poza cu acel tip.

Nezicand nimic altceva iau telefonul,il iluminez si`i pasez poza Kirei.
-Oh! Sfanta drujba!, spuse aceasta toata`nfocata.
-Ce?
-Iti place, nu?
-Ha? Eu?Mie?Ritsuka?El?Tipu?Nobu?, intreb eu cu un chip paralizat.
-Ha! Tu! Tie! Ritsuka! El! Tipu! Pe nume Nobu! Iti place!, imi zise aceasta pe o voce entuziasmata.
-Nu fi cartof copt,Kira. Ador stilul lui de a arata.Adica infatisarea,adica hainele,parul si tra la la.Si e dragut.Doar atata!, ii raspund toata aburita la creier.
-Ritsu, pot sa fiu si crocodil zburator, insa pot citi, dupa cum vorbesti, ca`ti place tipul acesta,Nobu. Apropo, ce nume excitant are.Nobu! Mi se pare misterios,entuziasmant,adorabil.....


Kira, continua`se sa vorbeasca, iar eu cadeam in ganduri profunde si ucigatoare.

`` La naiba!Ce tot bolboroseste Kira?``
Eram tulburata, imi simteam corpul fierband,inima clocotind la 500 de grade, capul vajaindu`mi iar urechiile emitand zeci de voci straine.
Deodata,tresar si rastesc :
-Kira, eu ma duc in infermeria sa`mi iau o pastila.
-Okay,Ritsu,dar vin`o repede deoarece,mai am multe sa`ti vorbesc si....
Ma ridicasem nepasatoare de pe scaun si am pornit catre infermerie,fara a mai asculta sfarsitul frazei lui Kira.

Ajunsa inauntr`ul infermeriei,o rog pe asistenta sa`mi dea o pastila de cap.
-Ritsuka,ce ai patit?Te simti bine?,ma intreba`se asistenta dupa ce`mi vazuse chipul focos.
-Da, sunt bine.Doar am ceva dureri de cap si alea alea, nimic serios.
- Am ceva ce`ti ia durerea de cap si alea alea., imi raspunse ea cu un zambet .
Privind`o, asa calma si prietenoasa, ma facea sa`mi calmez sufletul si sa ma simt printre ingeri.
-Deci, Ritsuka, mi`ai ascultat sfaturile in legatura cu ce sa faci si sa ai grija de tine?
- Nu va faceti griji. Eu ma simt bine, iar daca este sa ma imbolnavesc de acea boala, va asigur ca nu o sa fie prea curand., raspund eu incercand sa pun o siguranta anume in cuvintele rostite.
- Sper sa fie asa cum zici tu, Ritsuka.
-Va asigur. Acuma, ma scuzati insa trebuie sa ma intorc in clasa.Multumesc pentru medicament.
La revedere.
-La revedere,Ritsuka! Ai grija de tine.
-Asa voi face. Ii raspund dupa care ies pe usa.

Inapoi in clasa.

Ora fara profesor se termina`se, iar o noua lectie incepu`se.
Kira,picata inca pe Piratella, continua sa`mi faca semne de oameni bolnavi si sa`mi arunce biletele:

`` Ritsu & Nobu`chin, intr`o casa c`un maslin.Se`ndragostesc, se pupacesc si Booom!! Chu chuuu ... Ritsu, te admir, insa daca recunosti ca`ti place de el, te voi lasa sa`mi pui dinti de pirania si tot ce vrei. =] ``; scrise`se Kira p`un bilet, la care eu ii raspunsesem:

`` Vezi`ti de cultivarile tale,Kiru`chuuu,gruuu,muuuu!``

INCREDIBILA?
Si eu care credeam ca va zice INDRAGOSTITA



Alooo,Kira`chuu.Kira`gru.Kira`muuuu.Duba,duba,dubaaaaa,danza koruba.
Doamne! INca si acuma rad pe faza aia :looool:

nah tuh kira! Cartof copt
Doamne..imi dau lacrimile tuu femeie
De unde drace mai scoti cuvinte de atea? si crocodil zburator
Esti incredibila! Serios!


doamne cat m'am ras...cea mai tare faza imi place aia cu chuu si gruu, muu
PFff esti incredibila! Vorbesc la modul foarte serios!
Deabia astept nextu
acuma sunt si mai in suspans ca si anterior

doamne inca si acuma rad cand imi amintesc de ce ai scris tu pe'acolo


Next! Spor la scris
si scuze ca vin asa tarziu cu un com

bye bye...astept next! aishiteru

heny, imi pare rau ca ajung deabea acuma sa'l postez.
Defapt, l'am scris miercuri si inainte sa'l postez vroiam sa'l copy,pt orice eventualitate si din greseala l'am sters!!!!!

Si am incercat sa'l refac azi insa numai e la fel( imi vine sa ma dau cu capu de pereti )

Capitolul 10
Part 3
``Spune`mi,te rog,ca ziua de maine, moarte`mi va aduce!``

Anterior:

Kira,picata inca pe Piratella, continua sa`mi faca semne de oameni bolnavi si sa`mi arunce biletele:
`` Ritsu & Nobu`chin, intr`o casa c`un maslin.Se`ndragostesc, se pupacesc si Booom!! Chu chuuu ...
Ritsu, te admir, insa daca recunosti ca`ti place de el, te voi lasa sa`mi pui dinti de pirania si tot ce vrei. =] ``; scrise`se Kira p`un bilet, la care eu ii raspunsesem:

`` Vezi`ti de cultivarile tale,Kiru`chuuu,gruuu,muuuu!``


- Kira`chuu, gruu, muu! Unde muma padurii ai plecat tu?- imi striga vocea dupa Kira, care a disparut imediat, dupa ce clopotelul a sunat, indicand sfarsitul orelor.
``Unde o fi disparut pirania asta?``
-Ritsu! Ce faci? Nu cobori impreuna cu noi?- era vocea lui Vina, care era blocata`n usa.
-Scuze, Vina, insa eu stau sa o astept pe Kira. Coboram maine impreuna, okay?
-Bine, Ritsu. Atunci, ne vedem maine. Bai Bai!, erau ultimele cuvinte ale acesteia, pe cand alerga sa le prinda din urma si pe celelale fete.
Dupa plecarei Vinei, ma intorc in a privi peisajul din afara geamului.
Cerul era decorat de niste nori, ce aveau o culoare, grii, turbata. Acestia pareau ca vor sa`si arunce furia asupra Terrei noastre, insa ceva ii retinea.
Am inceput sa privesc, acel peisaj spalacit, indesat si incercand parca, sa comunic cu el.
Dupa mult timp de privit pe geam, mi`am dat seama ca intreaga clasa era goala si cuprinsa intr`o liniste ucigatoare.
Liniste era prea linistita. Puteam simti cum imi transmite gol urechilor, iar acesta ma surzea.
Intr`un final, simt prezenta unor pasi ce`si cladesc drumul inauntr`ul clasei, insa fara a dori ca eu sa`i descopar.
Ma prefac ca nu i`am observat auzului, iar cand ii simt mai aproape de corpul meu, ma intorc :
-Ce vre...Aaaaaaaaa!,intrerup continutul frazei si incep sa zber ca un copil care avea o fantoma in fata.
Si... Chiar era una!!!
Kira, avea niste coarne rosii pe cap, dintii decorati ca a unui peste pirania si cu o coasa`n mana. Era falsa, banuiesc.
-Te simti bine, Ritsu?, ma intreaba ea de parca ar fi normala acea intamplare.
-Bine?Tu!!! Peste pirania velinos cu coarne de vaca, cum sa fiu bine cand te prezinti cu asa o infatisare? Esti nepoata alui de jos si eu aflu deabea acuma?, intreb eu toata intepata.
-Pai, nu...cel putin, asa stiu eu...-Kira se puse sa reflecte asupra ``nepoata alui de jos``, dupa care continua-...oricum, Ritsu, nu asta`i poanta. Ti'am promis ca o sa`mi pun dinti de pirania ca sa`mi spui daca iti place de...el.Si iata`ma.
-Daca mai aveai ca tinta sa ma bagi in morti si sa te tarai dupa mine, ei bine, ai reusit. Si nu! Ti`am zis doar. Oricum, chiar daca mi`ar placea, Nobu e prea dragut pentru o tipa finlandeza intepata ca mine., ii raspund Kirei, lasandu`mi privirea atarnata pe incaltaminte.
-Sfanta drujba! Cine te`a mintit?
-Nimeni! Eu zic asta.
- Pai nu te mai minti,Ritsu. Nu stiai ca nu este bine sa fraieresti oamenii? Esti superba, Ritsu. Si daca`ti place Nobu, urca`l pe cal si calariti calul pana la apus!, raspunse Kira cu un zambet larg si sincer pe buze, insa eu nu intelesesem nimic din ce a zis.
-Ha?, fac eu picata de pe Venus.
- Nimic, nimic. Hai sa mergem acasa acum, ca s`a facut tarziu.



Asa se termina`se ziua mea turbata, iar dupa ce`mi luasem ramas bun de la Kira, am pornit spre casa.

`` In sfarsit! Am ajuns si in tren.``, imi zic toata somnoroasa.
Privesc in jur, insa vad doar niste locuri pusti. Imi las capul usor aplecat pe spate, in timp ce`mi bag castile in urechi si pornesc ``viata``.
Canta `` One Ok Rock- Pierce``.
Inchid ochii pentru 2 secunde, lasandu`ma hipnotizata de ritmul muzicii.

~ Redeschis ochii, iar in fata mea apare o multime de oamenii ce asteapta deschiderea...tranvaiului?
``Deja sa fie dimineata? Cum de nu`mi dadusem seama de trecerea timpului? Of Doamne...``, deodata gandurile`mi sunt oprite de telefonul, ce`mi vibra, in interiorul buzunarului. Il scot si`l deschid, iar pe ecran imi apare scris mare si colorat `` La Multi Ani, Nena!``.
Era alarma care`mi aminteste ziua de nastere a lui Nena, o prietena foarte buna din Finlanda.
Langa acest scris zaresc si ceasul ce indica 07:48.
`` Ce mandarina!?!!!! Trebuie sa ma grabesc daca nu vreau sa intarzii``, imi soptesc mintii, in timp ce corpul mi`o luase la goana catre tranvai.
Interiorul acestuia era dominat de zeci de voci matinale, care isi ingramadeau corpul, unu langa altul.
Era de netrait. Deabea ma puteam misca.
Incercand sa`mi gasesc o postura cat mai comfortabila, in capatul celalalt a sarpelui verzui zaresc o figura familiara. Insa, nu puteam s`o recunosc. De ce?
Caciula imi atarna pe trei sfert de ochi, iar fularul imi era tras pana la urechi, asa ca ma decid sa ma despart de imfofolealea aceasta si sa ma benoclez mai bine.
Dupa 10secunde :
``E...Nobu? Ce bine de el! A prins loc jos.Si eu vreau``, imi spun in gand cu o dezamagire, care dispare pe parcursul drumului.
Era mai frumos ca niciodata. Purta o pereche de blugi, putini mai largi, ce`i erau prinsi cu o curea verde, iar deasupra corpului avea o geaca neagra. Creasta acestuia era de un rosu intens. Era pur si simplu superb.
Dupa cateva minute, mintea`mi cloceste o idee:
`` O sa ma dau jos la capatul liniei, ca ieri, o sa`l salut si dupa ma intorc inapoi la scoala. Si cu 200/h voi alerga, daca este nevoie.``, imi rasade acest plan `genial` in creierasul meu, nedezvoltat complet.
Aceste ganduri visatoare au ocupat tot timpul pentru drum.
Ajunsi la capatul liniei, ies din sarpele verzui si dau sa ma indrept catre Nobu, care de asemenea iesea, pe usa din fata.
Pasesc,pasesc, pana sa ajung la el, insa instant corpul mi se intepeneste, cand il vad pe Nobu, intorcandu`se si luand aceasi strada catre autobuzul de ieri.
Incercam sa ragionez si sa`mi dau un raspuns, insa nu ajungeam la niciunul.
Inima urla disperata, in timp ce siruri de lacrimi fierbinti au inceput sa se scurga pe peretii obrajilor.
``Nobu? Nobu?...De ce?....Baka! Baka! Idiotuleeeee!``, inima`mi urla fara oprire .
Corpul nemai avand echilibru in el, mi se prabusi la pamant, lacrimile cazand in exces pe acel asfalt inghetat, in timp ce buzele imi susurasera ``Nobu``. ~

Ochii mi se deschind din nou, iar in fata mea aparura 2scaunuri albastre si goale ale trenului.
`` Era... vis? Parea asa real. Nobu...oare...oare ar face asa?....``

Lacrimile nemaioprindu`se, imi patau inima, iar acea intamplare imi rupea orice rasuflare... Facand, ca poate, intr`o zi...inima, cu totul, mi se va opri.

OMG!
Ce naiba?
Am uitat sa iti las com
Scuuuuuzzzeeeeeeeeeeeeeeee
Miii de scuzee
Offf! Am citit deja nextu de mult timp, inca anu trecut! Dar am uitat sa iti las com.
Defapt eu asa stiam ca ti-am lasat com
Hmmm...
Si acuma am vrut sa vad daca ai pus next fiindca nu am mai intrat de o vreme, si acuma am realizat ca nu am lasat com...desi asa imi amintesc ca ti-am lasat!
Offff sunt o proasta! Imi pare rau, serios! Scuze
Oricum, nextu a fost foarte fain, mi-a placut la nebunie, si sper ca o sa mai pui next!
Desi nu cred, cred ca te-ai suparat pe mine asa tare!
Offff! Scuze serios! :TT':

Salut, heny

It's okay, stai flex !

Capitolul 11
Timpul pierdut in spatiu!

Anterior: `` Lacrimile nemaioprindu`se, imi patau inima, iar acea intamplare imi rupea orice rasuflare... Facand, ca poate, intr`o zi...inima cu totul mi se va opri. ``

-Kira! Kira! Kira, asteapta`ma.
Din indepartare, ochii imi erau clatiti de chipul fiintei, cu care ajunsesem sa`mi petrec intregul ``veac``.
Inspir si expir, incercand sa prind suficient aer pentru a putea scoate un cuvant clar.
Imi proptesc palmele pe genunchi, luand o pozitie de ``stat pe wc`` cu chipul cazut in josul pamantului.
-Hei, Ritsu! Grabeste`te! O sa intarziem., imi raspunse Kira de la 15 metri departare.
-Kira!, strig eu, asteapta`ma. Am obosit! Numai pot sa fug., incep a`mi rastigni vocea, mai ca sa incep a plange. Eram dezgustata de aceasa oboseala pe care o aveam mai mereu.
``La naiba!`` imi spun dupa ce imi ridicasem capul din pamant.
Nervii imi invadara fiecare farama din corp, dar totul se calmeaza cand simt prezenta unei maini calduroase ce`si facu aparenta in fata mea.
-Ritsu! Ia`ma de mana. O sa mergem in acelasi pas, okay?
-Ki..ki...Kira!, raman eu mirata de aceasta situatie `` exploziva``.
Palma acesteia mi` o îndosă pe a mea, facand ca trupurile noastre sa simta caldura, una alteia.
- Mersi, Kira., raspund obositor, pe cand mana cealalta imi acopera,chipul inghetat, cu fularul.

Priveam peisajul invaluit de coperta iernii. In timp ce pasii nostri deveneau tot mai apropiati de destinatie, stelele minuscule si albicioase, incepura sa picure din nou covorul Terrei, inoindu`l pe cel vechi.

-Ei, Ritsu. Crezi ca daca il vei reintalni pe Nobu, Irun si cu mine si cu tine si cu, rectific din nou -Nobu-, vom putea iesi ca un grup... Impreuna?
``Nobu...``
- Nobu?, raspund eu cu vocea joasa.
Poate, candva... Candva... In indepartatul viitor voi avea si eu amici ca el, iar atunci... Vom iesi in grup...ca amici.
Dupa 3 sfert de secunda de pauza, reaprind gura:
- Desigur, tu cu Irun...este alta treaba,dar intelegi tu., imi las privirea in gol, zambind linistitor si minuscul.
-Da..Irun...
-Irun!!!, tresar eu, trezind`o pe Kira din fanteziile ei.
- Ce?
- Cum ce? Ai uitat ca ne asteapta in centru? Of! Kiraaa!, ma zbat eu disperata.
Imi pare rau, rau, rau!!! Daca n'ar fi trebuit sa incetinim mersul din cauza mea...
- Nu'i nimic, castana plouata! I'am trimis mesaj, in timp ce tu iti zbateai rasuflarile in josul pamantului, spunandu'i ca vom intarzia cam o ora.
- Da? Pai, acuma sunt mai bine. Haide!, o trag ca o furtuna de mana, incepand sa alerg cu Kira in spatele meu.
Simteam cum inima isi stoarce bataile contra timpului alergat, insa trebuia sa ajungem cat de repede posibil.
- Ri..ce faci? Opreste` te!
- Hei! Kira` chuu, gruu muu, vrei sa` ti vezi `` podoaba`` sau nu?
- Da...dar..., raspunse ea silaband, in timp ce picioarele ne fugeau.
- Nu` ti face griji. Mai avem 3 strazi si ajungem. Il vom prinde!

Sfarsind inceputul frazei, o liniste inconjura atmosfera.
Fugeam, fugeam de parca acel drum nu se mai oprea.
Imprejurul strazilor era impodobit de voci anonime, ce` si induiosau spiritele povestindu`si traiul acestei Ierni.
Melodii melancolice, insa cu un aer de sarbatori rasunau dintr`o parte in alta a straziilor, lasand animalele fara adapost sa fie hipnotizate, de ritmul melodic a acestora, trimitandu`i in lumea viselor.
Nu puteam sa admir un lucru mai mult de 7 secunde. Era imposibil, la ce motor aveam in interiorul corpului.
- Ritsu! Hai sa incetinim. Mai avem putin si ajungem. Nu trebuie sa mai alergam..., te rog, imi spuse ea cu o voce ingrijoratoare.
- Okay, okay!, ii raspund eu silabic.
- Mersi, Ritsu. Sper ca nu te simti rau... Esti bine?
- Eu? Da. Cand n'am fost eu bine, morcov prajit?, imi graieste vocea ''mandra'' de ea insasi.
- Da, da... Ai dreptate.
Kira incepu` se a rade. Era asa dulce si copilaresc acel ras. Imi doream sa fiu ca ea, insa, stiam ca acest lucru nu se va putea intampla.
Tot ce aveam de facut era sa astept...sa astept...pana se va termina.
- Apropo, Ritsu, este ceva ce ti` ai dori, intr`un mod mai particular, de Craciun? Mai sunt 7 zile pana atunci si... Sti tu.
- Stiu? Ce sa stiu?
- Nu sti?
- Ce?
- Pai, credeam ca sti!
- Serios? Nu stiam ca trebuie sa stiu, cea ce n'am habar ca ar trebui sa stiu, dat fiind ca nu stiu ce vrei tu ca eu sa stiu.
- Ritsu!, imi arata Kira o figura plouata.
- Da?, raspund eu mai usurata.
- N'am inteles nimic din ce ai spus.
- Nici nu trebuie. Doar priveste in jurul tau si incepe sa dai din mustata., incep eu a ranji.
- Hei, n'am..., mu...musta..taaa!, se facu ea auzita in timp ce ochii ii capta` se intregul ambient.
Eram in ajunse in Centru.
Intregul ambient din jurul nostru era colorat de beculetele luminoase rosii si verzi, stalpurile fiind decorate cu ingerasi, iar peretii cladirilor ocupate de cate un Mos gonflabil.
Fiecare magazin avea scris mare cat casa scanteii: `` Sarbatori fericite! Aveam reduceri 48%
Doar acum, veniti cat mai puteti! ``

Dupa cateva minute, observam din departare, un chip cunoscut ce ne transmitea un zambet orbitor.
- Iruuun!, incepe sa sara Kira in sus de bucurie, dupa care alerga spre el, navalindu`i in brate si sarutandu`l.

Irun, este un tip de 15ani jumate. Il cunoscusem amadoua la numai o saptamana dupa ce ii vorbisem lui Nobu.
Era dragoste la prima vedere...inca imi mai pot aminti cand Kira ii atinse'se privirea lui. Sunt ca 2 ursi polari, ce`si impart pestele impreuna. In realitate fiind dragostea!
Este un tip mai..rocker. Defapt, chiar este rocker. Parul si'l tine usor deplasat pe frunte, lasandu`i ochii verzui usor vizibili, in timp ce restul capului il are tot ciufulit. Imbracamintea lui este la fel ca a mea, mai ciudata. Este un foarte bun amic si ma bucur ca este prietenul lui Kira. Se merita.
~ Pierduta in amanunte, ii vad pe acestia benoclandu`se la mine.
- Ei, motocel, crezi ca e hipnotizata?
- Nu stiu, motocic, ii raspun`se Kira.
- Motocel? Motocic?, raspund eu mumificata. Irun, esti bine? Dragostea ti'a invadat sistemul stomacal? Baga un hamburger sa'ti revi., ii raspund eu siretlic.
- Ritsuka! Banana mea coapta in flacari, te'ai trezit., imi raspunse el in timp ce isi atasa mana in capul meu, incepand sa ma ciufuleasca mai rau decat eram.
- Banana? Sa vezi ce pinguin iti dau eu., imi atasez flacarile in ochi, dandu`i de inteles ca ma ''transform''. Din pacate, am fost intrerupti de Kira:
- Gata, gata! Haide`ti sa bem o ciocolata calda ca e frig.
- Okay, motocel, dar peste 45 de minute trenul imi pleaca, deci sa nu ma ti mult de vorba ca'ti smotocesc buzele.
- Uuuu! Ce libidinos!, tresar eu.
I`am luat de carjele,ce le aveau montate de umeri, si i'am tras inauntrul unei cafeterii.
- Okay, deci..voi stati si beti cafeaua sau ciocolata ce o fi. Eu merg sa ma plimb putin. Sa va faceti treburile pana ma intorc, okay?, informez eu dupa care trupul mi se facu' iesit din incapere.

`` In sfarsit.`` rasuflu dupa care incep sa ma plimb pe strazile aglomerate. Priveam fulgii ce erau intr`o miscare continua, pana cand ochii imi fug intr`o parte a strazii paralele cu a celei pe care ma aflam.

`` Nobu???``, incep sa fug spre acea persoana, corpul cuprinzandu`mi toate ciocnirile de celelalte persoane, facandu'ma sa ma simt 'ranita'.

oowwwww~~~ Ce fain next era
Cat m-am ras la unele faze, mai ales la inceput cu statul pe wc adica in pozitia aia
oricum un next foarte reusit! Mi-a placut!
astept next, bye bye aishiteru, kiss and hug

Capitolul 12
Leaga'mi inima de cer, pana va cadea, usor, ca un fulg de nea!

Anterior:
`` Nobu???``, incep sa fug spre acea persoana, corpul cuprinzandu'mi toate ciocnirile de celelalte persoane, facandu'ma sa ma simt 'ranita'. ``

- Scuza`ma, ei tu, as... asteapta, te rog!, vocea'mi zbeara incet dupa aceea fiinta care credeam ca ar fi cea ce nu este...
Zbatandu'mi corpul pana mai ca sa cedeze ma opresc extenuata:
-Tuuu! Opreste'te, te rog!, incep sa zber facand ca fiecare persoana din preajma sa aibe ochii tintiti pe mine.
- Eu...?, intreaba acea fiinta derutata.
Ma apropii domol de figura acestuia. Il privesc, insa nu era... Nu era acea persoana mult cautata.
- Scuza`ma. Te'am confundat cu un prieten. Imi cer iertare! Scuze, scuze, scuze!, spun eu toate aceste rugaciuni uitandu'ma la baiatul ce'mi era oprit, ca o statuie, in fata.
Avea cam aceasi inaltime ca mine, parul ii era de un visiniu patrunzator, cu chipul albicios ca spuma si cu o imbracaminte normala.
-Nu'i nimic, spuse acesta dupa care se intoarse continuandu`si drumul mult destinat.
Raman blocata, ca un robot ruginit, pe acea strada aglomerata. Incepusem a privi din nou stelele albicioase, ce'si faceau aparitia din cer, cazand pe asfalt.
`` Ce mandarina crocanta! Ritsuka, baka... Cand ai sa realizezi ca Nobu nu v'a mai aparea? Cand, mandarina? Cand?``, rasuflu in sec dupa care ma hotarasc sa ma intorc la Kira si Irun.

Pasesc patrunzator neaua ce era asezata pe drum,lasandu`mi amprentele pe coperta acesteia.
Trecu`se vreo 20 de minute de cand i'am lasat pe cei 2 motocei la bar, deci era timpul sa intru si eu in priza.
Ajunsa in fata barului, intru privind in colo si in coace dupa Kira si Irun.
-Hey, Ritsu,banana mea coapta in flacari, suntem aici!, zbeara Irun dintr`un colt calduros a barului.
Le dau un zambet simplu in semn ca i'am receptionat si ma conduc catre acestia.
-Heii, motocei dragi! Cum mai merge treaba?, intreb eu zambitoare.
- Din pacate... pe terminate... , spu'se Kira cu un aer trist.
- Nu'i nimic, motocel. Peste 2 saptamani ne vom revedea din nou., ii zambeste Irun calduros, la care suras Kira raspunde cu o imbratisare.
Ii privesc indesat, facandu`ma sa ma intreb... `` Cand va veni si momentul meu?... ``
- Okay, deci, haideti motocei: o sa intarziem la tren daca tot stati lipiti ca 2 lipitori acolo, zic eu, ascuzandu`mi partea decedata din mine, incercand sa par ''bagata in priza''.
- Da, ai dreptate. E timpul... Spuse Kira.
Il lua pe Irun de mana, dupa care toti 3 ne'am dat disparuti din local pana am ajuns la gara. Acesta era la doar 5 minute distanta de locul anterior.
- Bun, pai... Mai sunt cateva minute. Deci, veniti incoace motocelul si banana mea iubita. Era vocea lui Irun.
Se uita indragostit catre Kira:
- Okay, Kira... Imi pare nespus de rau ca trebuie sa plec. Iti voi aduce un cadou mega traznit... Ca revansa. Sa nu ma inseli ca'ti smotocesc buzele cand ma intorc., spuse el zambaret.
Kira, cu lacrimi in ochi ii raspunse:
- Motocic mic si prostic, cum sa te insel? Esti muzica ce ma tine in viata, plus... pana la intoarcerea ta o s'o am pe Ritsu. Doar nu uita sa ma suni.
- Promit.
`` La revedere``-ul acestora se sfarsi`se cu o imbratisare calduroasa si cu un sarut apetisant.
Eu, inghesuita in acea situatie ''lacrimogena'' raman tacuta ca o muta.
- Ritsuuu, incepu sa zbere Irun trezindu'ma din morti.
- Ha? Ce? Gata? Ati terminat?
- Da, da. E randul tau, vin'o in coace, banana mea coapta in flacari, spuse acesta apropiindu`se de mine si imbratisandu`ma.
- Hei, Ir..., vreau sa spun eu ceva, pisata la morcov de faza cu ''banana'', insa acesta ma intrerupe.
- Asculta... Ritsu... ai grija de tine! Zambeste pentru ca ziua de maine tot va veni, chiar daca nu are ce ne'am dori... e ziua ta...okay, surioara?, spuse acesta cu o puritate de nedescongelat in voce.
Ramasesem neclintita in acea clipa.
Lacrimi de fericire incepura sa`mi pateze fata.
- Irun...mu..multumesc pentru tot. Esti ca un frate pentru mine.
Acesta, isi ridica capul de pe umarul meu, daruindu`mi un zambet dupa care striga:
-Okay!!! Acuma vreau o imbratisare de grup! Kira, motocel!
- Here I come, motocic!, raspunse Kira zambitoare ca de obicei.

In acea seara, cand cerul era luminat de stelele slab vizibile, iar fulgii nu incetau sa picure din ceruri, acea seara fusese ''Craciunul Perfect'' pentru ca pentru prima oara, pentru prima oara... simtisem caldura oamenilor dragi.