Exemplul... [ One Shot ]

Eiii, am facut o poveste, pentru o prietena, si avand in vedere ca este One Shot m-am decis sa-l postez. Nu este cine stie ce, dar mnah...
Deci, citire placuta! ^w^`nyaw


Exemplul... [ One Shot]

Oare cum va fi? Ohhh, Dumnezeu stie cat de mult curaj imi trebuie sa o fac... Daca viitorul imi va fi distrus de acest raspuns? Nu o sa mai am curajul sa ies din casa. De ce trebuie mereu sa fie asa de greu? Nu pot sa cred ca orice adolescenta poate avea aceasta perioada de criza. Urasc perioada aceasta. Jur ca o urasca, dar in realitate, nu o pot omora. Pot doar sa stau pricajita suspirand in sec pe aceasta bucata de lemn vechi, care a format masa bancii. Cu gandul insufocat, de batai de cap, ma descarc in fata unei prietene dragi.
- Spune-mi tu, Mika: cum as putea sa fac asa ceva? Nu am habar ce as putea spune si mai presus de toate...este totul asa diferit. Ca otelul diferentiat de plastic. Iti imaginezi? Si offf...
Suspinand in larg imi las capul aplecat pe genunchi. Priveam acea pata, ce era asezata pe beton, putrezita in adancul timpului.
- Offf, Anny! Totul va fi bine. Crede-ma, nici nu ai idee cum destinul poate sa te surprinda. Ia-ti curajul in brate si da drumul la aripi!- imi zambise asa dulce, cu un ton nebunesc in voce.
Ce puteam sa fac? Mika, la randul ei era in aceeasi situatie ca mine, putin mai ''intensa'' sa spun. Si da... ma intreb, oare chiar puteam sa ''zbor''?
- Ahhh, daca ai sti... Vreau sa zic, ai vazut ce diferiti suntem. El este acel tip urmarit de o armata de fete, iar eu...
- Tu ce? Si tu ai armata ta de baieti! Ah, draga mea...nici nu sti cat mi-as dori sa am frumusetea ta. Poate atunci...-isi lasa privirea in larg- ei bine...Ah, da! Cum ziceam...nu conteaza diferenta dintre voi atata timp cat exista atractia.- si se putea citi o farama de dezamagire pe chipul ei.
- Iti multumesc...pentru incurajare, dar... cum pot sa fac asta?- imi atintisem privirea stralucitoare spre ea asteptand o idee mareata.
- Te duci si ii vorbesti. In fond, aveti o pasiune comuna...sunteti amandoi inebuniti dupa coafura, nu?- rase cu o sensibilitate in glas.
- Da, ai dreptate.
Si ma desprinsesem de acea banca ridicandu-ma in aer si privind centrul parcului. Era gol si linistit. Caldura era asa intensa, ca ne puteam simti intregul corp clocotind, dar ca sa nu exagerez...inca eram ''netopite''.
Imi prinsesem, intregul par incarliontat, intr-o mana ducandu-l pe umarul drept. Si luandu-mi geanta in mana, imi reprivisem prietena, ce zacea acolo tacuta asteptand sa zic ceva.
- Mergem?- intrebasem eu.
- Anny, nu uita...trebuie sa o faci. Nu sti daca nu incerci.
- Desigur, Mika... O sa-i vorbesc... Dar, am nevoie de ajutorul tau.- ochii mi se facura mici si stralucitori, facand-o pe Mika sa pice in capcana mea.
- Ok, ok... Si ce trebuie sa fac?
- Pai, nimic de mare cost... Sa... Sa... Sa...
- Sa ce?- intreba-se ea confuza.
- Ohhh- rasuflu in larg- Inca nu stiu. Asteapta sa-i trimit un mesaj pe net si vedem ce-mi raspunde.
Ii zambisem fericita, iar in final, ne pornisem la drum spre casa.
Soarele domina cerul, ca o portocala gigantica, incalzind si cel mai umbros loc posibil.
Drumul fuse-se asa de lung. Tocurile acelea, pe care le adorasem la inceput, incepura sa ma jeneze atat de rau provocandu-mi mici rani, incat imi juram de fata cu Mika ca nu o sa le mai iau in veci pururi. Amin!
Si asa mersesem noi, incet... Uscate de acea caldura sufocanta, pana ce, dupa vreo douazeci de minute de jalit afara intrasem in casa.
- Mika, aruncati hainele pe unde poti. Si asa o sa le strangem dupa!
Ma privi cu un aer distrat urmandu-ma in incaperea mea personala, adica camera.
Desigur, locul nu era cine stie ce, dar locuiam singura in acea perioada a adolescentei, din cauza unor probleme cu parintii, si nu-mi permiteam ceva de lux.
Camera avea o culoare portocalie spalacit, un pat pufos pe care obisnuiam sa ma tavalesc mereu, cu niste ursuleti aruncati pe el, iar intr-un alt colt se afla un dulap. Nu avea, cine stie ce lucruri, dar eram mandra ca mi le castigam singura.
- Ce zici? Aprindem laptop-ul? Poate iar m-au bombardat astia cu mesaje si comentarii si ahhh...
- Calma, Anny!
- Da, da...- ii zambisem aruncandu-ma langa ea pe pat, cu laptopul in mana.
„ pagina de facebook
Prieteni online
Mixie pixie
stein brown
kizu bitz
fruitz sheik
Eugenie Mari...”
- Ceee?- tresar toata, ridicandu-ma ca o pisica speriata de apa.
- Ce sa intamplat?
- Este...este...este online! Ce ma fac?
- Ii vorbesti!
- Ok- respir adanc, pregatindu-mi mainile sa apese ''click'' pe el- Si...ahhh! Ok...o sa o fac...deci...
„ --Hey
Buna--
-- Ahmmm...”
- Ce-i zic, Mika?
- Intreaba-l ce face.
„ -- Ce faci?
Bine, ma pregatesc sa ies cu prietenii. Tu?--
-- Si eu. Adica, nu. Adica, stau cu o prietena. Ne plictisim.
A, da. Te inteleg, cu caldura asta...”
- Oh god, mor de emotii, Mika!
- Te cred. Fi atenta la conversatie si nu muri!
- Ok...deci...
„ Ne cunoastem cumva?--
-- Pai, nu..dar...
...???--
-- Am vazut ca faci tunsuri si culori la prietenii tai si...
A, da... Ador sa fac asta. Vrei si tu sa-ti fac culoarea la par?--
-- Aaa, nu, nu mersi. Il prefer natural...vroiam sa zic ca si eu sunt pasionata de acest domeniu...si
- Hei, scuze, dar trebuie sa ies. Prietenii mi-au asaltat casa, dar o sa mai vorbim...Anny Chik :))) Take care. Bye bye--
-- Ok... Bye bye...”
Era doar un vis? Ce putea fi mai ireal decat acele cuvinte scrise de el „ o sa mai vorbim...”.
Trebuia sa ma las in asternutul pufos a norilor? Trebuia sa-mi deschid ''aripile'' si sa zbor cum imi zicea Mika? Ahhh, Doamne... Era asa dragut baiatul... Si speram doar sa-l interesez, dar nu eram prea sigura pe mine. Eu eram o fata mai finuta, dupa descrierile altora. Mereu cu parul pana la mijlocul spatelui, aruncat in ondulari pe umeri cu culoarea sa naturala. Adoram sa-mi iau lucruri mai elegante si mai ales tocuri! Dar, nu eram cu machiatul. Imi placea pielea mea albicioasa si naturala. Consideram ca nu am nevoie de machiaje sa arat bine. Frumusetea este naturala nu artificiala. Si in schimb el, Eugenie... era un baiat rebel. Fetele toate la picioarele lui. Putea sa aibe tot ce fata vroia. De ce s-ar fi uitat la una ca mine? Nici macar nu eram stilul lui... El rocker eu...asa. El nebun, iar eu mai cu capul pe umeri. Si totusi, mi-a captat atentia. Aspectul sau era si inca este irezistibil. Un par blondin extrem de clar, ciufulit, cu acea fata subtire si alba, ochii mari si caprui intens. Iar aspectul corpului...cum sa nu fie dorit? Parea un fotomodel: cu toate acele haine extravagante pe el, parea un tip scos din reviste.
Si iata ca dupa acea simpla conversatie incepusem sa vorbim. Incetu cu incetul, pana ajunsesem sa iesim si cu grupurile afara. Dar totusi, exista posibilitatea sa existe ceva intre noi? Acele fete dragute si zambete dulce ce-mi transmitea de fiecare data cand ne intalneam, imi aprofundau acel sentiment ce-l aveam fata de el.
Inima mereu imi ramasese in dubiu. Eram frustata si fer convinsa ca nu ar putea fi mai mult de o prietenie... Ah, de ce, Doamne? Nu vroiam mai mult decat pe cineva aproape de mine. Sa fie cu mine la bine si la rau, cand am momente dificile cu prietenii sau scoala sau chiar familia, cu care am deja, as fi vrut sa fie langa mine acea persoana care sa ma stranga intens in brate si sa-mi zica ca este langa mine.
Da...ce sa zic. Iar, acum ne aflam in zorii nopti plimbandu-ne lejer pe malul apei. Este asa de frumos, asa de intim si magic. Ah... Este ceva...mai ca un vis!
- Anny, sunt asa frumoase stelele in aceasta seara, nu?- isi arunca el privirea in sus spre cer.
- Da...sunt cu adevarat.
- Anny, este cu adevarat mai intunecat, nu?
- Da, este cu adevarat.
- Anny, este cu adevarat intim aceasta seara, nu?
- Da...este cu adevarat...
Il privesc timid bucurandu-ma de acel moment nocturn.
- Si Anny, sunt cu adevarat indragostit de tine, sti nu?
- Da...esti cu adevarat.- eu inca cu gandul in alta parte, eram obisnuita doar sa aprob cea ce ma intreba el, pana cand ma privi surazand.
- Aaa! Stai. Ce ai zis? Ce am zis? Nuuu, nu vroiam sa zic aia. Ma gandeam si...sti...ahhh, scuze.- imi las capul in jos rusinata.
- Da pai, nu m-am suparat. Sa o reluam... Deci, vrei sa fi prietena mea?
Ma privi nerabdator sa-i dau un raspuns, in timp ce eu era sa fac infarct in acel loc pustiit.
- Ce? Vrei sa fiu prietena ta? Dar, eu nu-s ca fetele acelea cu care esti tu obisnuit sa umblii...sunt asa diferita, diversa, si...
- Exact! Nu esti ca ele si asta ma atras. Nu a zis nimeni ca daca sunt rocker sunt atras de fete, sau numai de fete rockerite.- imi zambi pastrandu-si privirea clara in ochii mei.
- Oh, Doamne... Asta da veste...
- Nu poate fi asa rau!- il scapa un ras la auzitele vorbelor mele.
- Da, ai dreptate...
- Deci? Ai decis?
- Pai, da...
- Atunci?
- Pai, da! Adica da...sti tu...am acceptat... Adica accept!
Rasuflu usor, golindu-mi tot greul din suflet, pana cand simt o imbratisare dulce peste mine:
- Uraaa! Te ador- raza pana cand totul sfarsise la primul sarut al relatie noastre.
De as fi stiut ca visele se pot indeplini, m-as fi avantat si mai repede la drum.
Si da, inca privesc acea amintire de acum cativa ani si niciodata nu uit sa-i povestesc si lui dragul meu Eugenie cum ma simteam inainte sa-i vorbesc. Iar acum, dupa doi ani, inca suntem impreuna. Sper doar sa nu ma insele, insa daca o va face voi accepta realitatea cu capul in sus, dar pana atunci este doar al meu. Succes si tie !

Waah~ ce bine ca ai venit cu un one shot! Nu ma gandeam ca va fi asa repede!
Dar e foarte bine ca ai venit

So:

Wow..am ramas usor uimita cand am citit faza „sunteti amandoi innebuniti dupa coafura” imi aminteste de meseria mea

Tocurile acelea, pe care le adorasem la inceput, incepura sa ma jeneze atat de rau provocandu-mi mici rani, incat imi juram de fata cu Mika ca nu o sa le mai iau in veci pururi. Amin!
mortala faza, imi aminteste de mine! Si eu asa zic, si ca nu mai imi cumpar pantofi cu toc, dar mereu ajung de unde am pornit

Si da tu! Mika are dreptate! Du’te si vorbestei! Incercare moarte nu are!

Ce;mi place numele de Mika <3


Mooaaamaaa ce nume ai bagat acolo in lista online mda nah~ pe FB si eu am un nume ciudat si iesit din comun mai degraba copilaresc


Sii pff stiu cum e cand „mori de emotii” si off la naiba de ce a iesit asa repede?
Ce bine ca ati iesit pana la urma

Si wwaah~ pe malul plajei <3 <3 <3

-Si Anny, sunt cu adevarat indragostit de tine, sti nu?
- Da...esti cu adevarat.- eu inca cu gandul in alta parte, eram obisnuita doar sa aprob cea ce ma intreba el, pana cand ma privi surazand.
- Aaa! Stai. Ce ai zis? Ce am zis? Nuuu, nu vroiam sa zic aia. Ma gandeam si...sti...ahhh, scuze.- imi las capul in jos rusinata.
Oooh~ ce cute o fost faza asta aww


- Pai, da! Adica da...sti tu...am acceptat... Adica accept!
Mda, plina de emotii


Moooaaamaa ce fain a fost acest one’shot!

la incheiere am ramas: wow! [in sens bun]


Moooaaamaaa, mai vreaau one'shoturi facute de tine


le ador~


Deabia astept urmatorul! Si nexturile la fic'uri
spor la scris! Bye bye
kissu kissu
oyasumi



p.s. sorry daca comul a fost, naspa dar momentan nu prea am chef de scris si pff.... e deja 3 noaptea si nah... sorry

kissu

'neatza!

Uiii! Ma bucur ca ti-a placut, insa nu a fost cine stie ce. Imi pare rau.
Oricum, nu trebuie sa-ti ceri scuze. Comentariul tau a fost perfect! ^w^

Plus: Nu ma asteptam ca personajul sa se asemene chiar asa de mult cu tine, dar ma bucur.
Wawaw! Esti coaforita? Ahahaha, banuiesc ca te pricepi la freze jrock nu gluma *__*
Si inca odata, ma bucur ca ti-a placut!


Hugs si oyasumi nasai!
Have a nice friday! * chu chuuuu*